poem rece

am și uitat de ce sângerează ceasul de pe masă

Timpul se fluidizează în poezia ta, capătă miros de celulă și var căzut de pe tavan. Mi-a adus aminte de timpul pierdut în așteptarea timpului ce-l doream în favoarea iubirii. Nu știu dacă am surprins bine tema, dar asta mi-a mirosit mie. Ceasul tău începe să semene cu a lui Dali.

nu știu de ce, dar de câte ori citesc o poezie profundă am tendința să spun că nu e poezie, adică nu faptă lirică intenționată, ci adevăr mușcat pănă la sânge. e cazul întâmplării de mai sus, când parcă auzi cum pică timpul în jgheaburile amare ale tăcerii...

acea durere care apasă atât de mult și care aduce țn același timp o luciditate de care rareori dăm dovadă... asta am văzut în acest poem și asta am simțit atunci când l-am citit...
ai disecat starea respectivă într-un mod atît de simplu încât nu știu dacă s-ar mai putea adăuga ceva la tot ce ai scris... din ceea ce știu despre poezie este că trebuie să fie atât de personală încât oricine să se regăsească în ea...
ai reușit...

Vreo trei versuri în plus spre final, dar asta nu schimbă impresia frumoasă rămasă în urma lecturii.
Am remarcat (printre altele, desigur) ultimul vers al strofei a doua

Laura, Jo, Nic, Adrian, Liviu... va multumesc frumos, foarte frumos.

eu

o floare pentru o femeie, o floare pentru o înțelegere. Te poate apăra sinceritatea, tăcerea, modul de a te exprima. Și e un text ce mi-a făcut mare plăcere. În contextul zilei ce o trăim.
LIM.

citesc acest poem și mă gândesc la neputința aceea de a scrie când te lași purtat de amânări. mă gândesc la acel rece din titlu, pe care l-aș vedea și în ochii despre care spui că au o anume temperatură. mă gândesc la oboseala temeliilor, în general, înainte de momentul în care casa se lasă suprimată, ruinându-și substanța. mă gândesc la zidul acela căzătoar, ca la mușchii mei obosiți acum, și la faptul că în timp ce eu, mâîne, mă voi trezi în forță, și voi scrie poate un poem despre o casă, însăși casa aceea căzută, ruinată va rămâne dimineața, și poate că este vorba de chiar o casă părintească, peste care se va construi un centru economic. un centru zgomotos. uite așa evoluează gândurile mele în ceața de somnolență.

și cât de mult mă identific acum cu versul final. n-ai habar cât de mult...

am vrut azi să las un semn de apreciere pe un text bun, dar nu am găsit așa ceva, așa că am lăsat un semn aici, cum și prețuirea mea. și îndemnul să scrii mai des poezie, fiindcă știi cum se scrie poezia bună.

eb

GărgărițaBărgănița m/a pus în eroare Că io văzui că Reiterița e dusă cu poemu încă din 2006 și io prostan mă gîndeam că pe mine mă iubește și io știu pe cine iubește ea da aștea a lu peia alu nanu și alți mușchetari ba și pe ala Nicalai popa ei nu știe cum ie treburili și au năvălit ca tătarii cu pupăcioase Apoi am văzut io că de fapt de luat la kaft e nenea LIM Liviu Ioan Mureșan că se treyi el după 5 ani să răstoarne situațiili Parcă o și aud pe tanti Nia recitind blajin cu vocea tremurîndă și io ca măgaru chicotint pe sub masă că de nu mă poci abține să te iubesc la foccontinuu

Cuvintele acestui poem
pot însoți lacrămile rozariului...

Singurătatea celui ce iubește
trecută este într-un calendar
nevăzut...

Cel singur din iubire
este o floare
care petrece cu spinii,
doar apinii o apără...

Ne-am trezit acum.
Eu cel puțin am o scuză. Pe vreme când poemul a fost postat nu știam de agonia.
Ei bine, am fost atras de o serie de comentarii și am citit și eu poemul.
Nu vreau nici să laud, nici să critic
Lauda nu este pentru editori, iar critica nu este pentru mine.
Eu pot să spun doar că, sincer, mi-a plăcut. Ce?
Că într-adevăr poemul este rece și o spun la modul cald.
Cezar

Ultimul rând: doar spinii o apără

Regret, deja, că nu am citit nimic din cele postate de tine, (în puținul timp pe care îl ai și pentru sufletul tău de artist). Promit că o să citesc tot.
Sinteza mea, spusă, imaginativ, de tine, ar fi:

\"Sunt plină de tine, iubite,
Cum Marea-i de/plină cu Cer.\"

Cu prietenie de temperatura plasmei, Mișu

o frumoasă confesiune poetică. citesc și recitesc cu plăcere poemele tale.