Poezie
Mă!
Stare
1 min lectură·
Mediu
Mă bate vântul ca pe-o pădure,
mă petrec gânduri înalte, ca prin frunze,
mă trec pe rând: muguri, flori și păsări-secure.
Și doar nebunia mă mai închină luminii, cu scuze.
Mă toarnă, rece, pe vară, ploaia-n pahare,
mă liniștește cu jocuri de-o clipă,
mă soarbe lumea aceasta în pofta gurii barbare.
Și, în genere, viața îmi pare așa o risipă.
- Mă, Domnule!
- Și tu, mă, omule, mă!
002687
0