Poezie
Dăruire
1 min lectură·
Mediu
Inima-mi, ca o gură, flămândă se deschide,
îmi cresc palme cu degete din ea;
culeg, pe ascuns, mângâi, răsfir cuvinte efemeride-
un pic de liniște doar de-ar putea să-mi mai dea.
Mi s-a golit toată: de mama, de lucruri, de vreri;
te cuprinde în ea, strâns te-mbrățișează
cu mult verdele tacit al unei primăveri:
în bujori de emoție, sângele, copil, explodează.
Bine! Locuiește-o! Fă ce vrei tu cu ea,
dar ai grijă, rogu-te, n-o nisipi în cuvinte.
Eu stau pe sub piele, împrăștiat ca o stea,
nemaiaducându-mi de mine aminte...
002.845
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Popiți
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Popiți. “Dăruire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-popiti/poezie/171647/daruireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.