Blajinul meu, părinte
Copil pe când eram
Cu clipe să te-alinte
Eu timpul măsuram.
Dar nu am prins de veste
Pe când te alintam
Că pentru toate aceste,
Măsură - nu aveam.
Iubită,
Ninge ca odinioară
Neaua se așterne-n tihnă
Ne iubim ca prima oară
Printre fulgi făr de odihnă
Zbor de vise ne-nfașoară
Clipa-n loc că stă ne pare
Iar în frigul ce-nconjoară
Al iubiri-omăt
Lasămă să plâng/
De iubirea mea/
Care noso las/
So i-a careva.
Dece ai plecat/
Dece team pierdut/
Eu nu am uitat/
Tot ce am avut/
Păsărice cânt/
Fluturi cânt și ei/
Numai eu doar
Azi sunt un Roșu
Cuvântul meu este roșu
Azi sunt un Oranj
Sărutul meu este oranj
Azi sunt un Galben
Gândul meu este galben
Azi sunt un Verde
Mângâierea mea este verde
Azi sunt un
Pe un petic de hârtie
Din creioane desenat
Printre alte zeci, o mie
Viețuia un mic pătrat.
Dar cu timpul, ce stupoare!
Unghiul drept i s-ascuțea
Cu ochiri reprobatoare,
Toata lumea îl
S-a bunghit mai ieri un Șase
Cu orgoliu mai presus,
Să parvină, mai pe strasse,
Coada coborând de sus.
Și c-o tumbă pe jumate
Alta cifră s-a ajuns,
Iar prin
În cuvinte potrivite -
Șapte-n alfabet - cu tâlc,
Stau vocale-ngrămădite
La taclale, într-un pâlc.
A, e, i , o, u - mai dive
Cicălesc cu mult aplomb
–ul a, iar drept motiv e -
Jumatatea sa
Atunci când dragostea nu exista
Zâmbetul tău nu mi se așeza
De-a lungul zbuciumărilor mele,
Cald și umed înrădăcinat
În cutele tale firave.
Atunci când
Lasă-ți durerea - dor să-nfrunte
Când mângâieri îți înconjor
După ureche și pe frunte,
Să ți-o răpun incetișor.
Lasă-ți visarea să plutească
În ochiul meu pătrunzător
Când timpul pare
Sunt sarea din mine,
Care gustă dulcele din tine,
Și devin uscatul din mine,
Care se adapă cu apa din tine
Și devin tăria din mine,
Care pipăie moalele din tine
Și devin dorința din
“- Pisicuța alintată
Vrea să simtă-a ta magie
Pisicuța sărutată
Lin de tine vrea să fie”
Încotoșmănată-n mute
Mângâieri, pufoase-atingeri
Toarce fire nevăzute
De plăcere, dulci
Cuchi, Guchi, Puchi, Uchi
Scara mâței săvârșesc,
Iar cu grasu` Doloțuchi
Mâna mea alcătuiesc.
Cuchi e arătătorul
Înțepat și-acuzator,
Sâcâindu-și privitorul
Cu un gest de
Ești dulcea plăsmuire,
Ce-n gânduri mi s-adapă
Și-n mreji cu unduire,
Adânc, nopți albe-mi sapă.
Tăciune-al vieții mele,
Mocnind pe-ascuns iubire
Cu năluciri de iele,
Și-un praf de
Într-o școală pe-o băncuță
Printre of-uri sughițând,
Se jelea o sărăcuță
Cifra zero, de curând.
“-Eu nu am nici o valoare,
Nu atârn niciun cântar,
Iar puteri numărătoare
Mi le caut în
EL