Eugen Galateanu

Să lăsăm deocamdată America în pace. Sunt câteva exemple mai interesante de intoleranță, mai aproape- personalități reale în domeniile lor dar care își depășesc capacitățile și se erijează în cenzori

De ți-am greșit, odată Tu ai motive să fii, de două ori mai supărată Pentru că, făr’ca măcar să știi De două ori mai mult eu te-am iubit Făr’ca măcar eu să-ți fi spus vreodată Și nelăsând

„E-un Zeu mult prea recent și mult prea îndrăzneț”, grăi Piticul din Imprimantă înainte de-a pleca până la colț să-și ia ceva de ale gurii Piticu’acel ce face pagini să apară Din simplul click al

Bun, să vorbim despre cele trei atribute majore ale Intoleranței: Patria, Limba și Figurile Eroice. Patria este o noțiune foarte personală pentru fiecare. Aș zice că pentru multă lume e o noțiune

Mi-e dor de-un ideal, oricât ar fi de fals Un ideal al nostru, al celor mai de jos Mi-e dor de Bella Ciao Mi-e dor de mustăcioși Și-n primul rând de Che Guevara Mi-e dor de eroismul cel

Arcaș divin, de scârbă eu arcul mi-l arunc Crema cremelor se plimbă prin revistele ilustrate Meniul cărnii ni-l prezintă-n rate. Cu zeii însă e altă poveste Zeii adevărați se-ascund sfioși În

Eu sunt întruchiparea supremă a moralei Eu sunt Alfa și Beta, dolarul e al meu Nu contează ce e bine, nu contează ce e rău Ci numai ce spun eu Deținător de adevăruri absolute Mă-nvăluie arzândul

Acum câțiva ani, într-o vizită prin Nuremberg am văzut într-un magazin „Kaufhalle” peste 30 de tipuri de tirbușoane. Existau tirbușoane de cele mai diverse forme și stiluri-cele mai eficiente te

Eu, zeul singuratic, apar atunci când plouă Sau cineva mă strigă pe numele secret Ieșind cu greu din templul meu de fum Cu irizări de ambră și cenușă Din cerul prăbușit pe linia vieții Unor

La capăt, aproape, doar o imagine de zid, o iluzie din cărămidă, practic nu se mai vedea, pentru cei care nu știau că acolo fusese cîndva un zid....foarte puțini își ridicau privirile în sus,

Da, sunt un om profund neserios Dacă eram serios, mă spânzuram demult, fără-ndoială Râd dinții de inima cheală. Da, sunt un om neserios, am șmecherii-n buzunar De trickster cu suflet amar. Da,

Copilul, gol ieșise din pădure „Acoperă-te imediat”, îi spuse aspră, societatea „Cum ai curaj, s-arăți în soare tot ce nu e de arătat ?” „Cum ai putea, plutind în nouri, să înțelegi realitatea Ce

Vedenia i se arată ca de obicei, puțin după ce adormise. Știa că e vedenie, totuși, i se părea că trăiește cu adevărat, sub acel cer absurd al insulei, în acel an, în acea vară, Acolo. Nu era

\"E ca și cum războiu-l cîștigarăm E ca și cum istoria un pic noi o schimbarăm.... Era prin 41 sau prin 43 Atunci cînd țara noastră ajunse OK Anglia era înfrîntă, Germania pe butuci Puterea e a

Pierdut pe marea vieții, eu tainic pelerin Urât de toată lumea și domn pe toate cele Motor celest arzând mii de molohuri Supraviețuitor părelnic al unei piese proaste Ultimul actor neucis de

Doamnă nostalgie, Tu care înțelegi fragilitatea unei roze sau a unui suflet Tu care înțelegi oamenii nebuni și porumbeii roz Și-n inima ei un mic simțământ Spre cicatrizare Iartă-mă dacă vreau

Bătăi necâștigate, chipuri descompuse Și câinii de mine se sperie pe drum Străin pe aleile unde mergeam odată Pierdut în Eumeea, un călător neânsemnat Un călător a cărui talpă nu lasă urme în

Viața e o târfă Uitată într-un port îndepărtat Acolo unde caravele scufundate Vorbesc în fiecare zi cu Dumnezeu Viața e o fată De familie bună Ce a aflat că are cancer Și nu știe Să spună

În marile orașe solitare În marile orașe pustii, cu mine singurul în viață Beton oțel și sticlă și doar eu,Horus, zeu minor Eu moștenitorul, Cu disperarea unui animal Cu drumul singur

Blestemul meu Să urmez steaua În lumea cenușii, Orb, să o simt Să se scurgă pe orbitele-mi goale Grăsime de stea Orb, să mă târăsc după ea Lumea ar fi mai bună fără mine Lumea ar fi perfectă

Da, mai există o șansă. Mai există scăpare. Mai există un refugiu, un liman. Atunci când ești trist, atunci când ți s-au înecat toate corăbiile, atunci când ți se pare că te-au părăsit toți cei

Nu sunt decât Un hun în floarea vârstei, uitat la Porta Pia Acolo unde-ncepe impunător, cetatea De-acolo se aude gâlceava târgoveților idempotenți ce vând stele La primele ore ale