Poezie
Senhora do Almortao
1 min lectură·
Mediu
În marile orașe solitare
În marile orașe pustii, cu mine singurul în viață
Beton oțel și sticlă și doar eu,Horus, zeu minor
Eu moștenitorul,
Cu disperarea unui animal
Cu drumul singur prieten
Fug de castelana morții
Senhora do Almortao
Mă smulg din coșmar
Vreau să alung acel cor de bocitoare
Vreau să ies din acel cimitir
Acea capelă, unde nu vreau să intru
Acea capelă, în părăginire
Acel miros dulce, de leș
Coloane căzute, prin tavan se vede hăul
Acea capelă unde nu pot să intru
Acea capelă unde nu pot să mă uit, stomacul mi se-ntoarce de groază
Acea capelă unde mă descompun încet
Pe catafalc.
001.919
0