Eugen Galateanu

Acest eseu este dedicat celei care a fost G.B. măcelărită stupid de un român într-o parcare din Germania Stăteam acum 11 ani în parcul de lângă Universitatea din Bonn și mă uitam cu interes cum

Mi s-a spus adesea „Nu mai scrie Ești plicticos și n-ai nimic de spus O muscă moartă într-o lume vie Steluță spartă luminând apus\" Mi s-a spus adesea „De ce ne mai plictisești Moși ca tine nu

Când sunt trist Când sunt absent Când ne-am certat Vorbesc părului tău Te ciufulesc adesea Desenez valuri Și delfini Vorbesc corpului tău Blând atunci când doarme Dulce atunci când îl

Ziua plaja era pentru doamnele grase și despuiate, pentru cîinii mopși, pentru domnii tacticoși care citeau Universul,umbrele de plajă și șezlonguri. . . Noaptea însă, plaja căpăta o viață aparte. De

Am fost împreună, doi nori separați Doar cât durează un zâmbet Dar nu mai important, nicicând mai important Decât un parfum bun

Comunismul a fost o iluzie. Pe care, din păcate a trebuit să o trăim. Suntem obligați să trăim istoria, așa cum este ea. Am fi dorit altceva- este firesc; fiecare își dorește o viață mai bună. Pentru

Îmi cer scuze dacă am supărat sau am rănit sensibilitățile cuiva. Nu aceasta a fost intenția. Nu aceasta a fost ideea cu care am pornit la drum. Nici un fel de regim, indiferent cât de democratic

De unde venim ? Încotro mergem ? Îmi pun această întrebare de foarte multă vreme. Poate, de când am văzut primul cerșetor bine îmbrăcat pe stradă. Avea un aer atât de fals, atât de indecent în

Tu mă iubești ca pe ziarul de ieri Iubirea mea are un gust reciclat În câmpul nostru de tăceri Nu e nimic de mângâiat Tu mă iubești ca pe covrigul rece Iubirea mea are un iz ieftin și

Criticul etern și veșnic Mai dădu din plisc un pic Și cu cât mai mult scria Cu-atât vântul întețea.

Mai mult decât marchizul Sade Mai mult decât pe târfele din radă Și mult mai mult decât pe un covrig Reîntărit de frig Eu te iubesc

Mă bucură că mă criticați Mă bucură că mă băgați în seamă, Dacă n-aș exista- ar fi trist pentru voi V-ați apuca de croit haine de damă. Mă bucură că mă criticați Că îmi pândiți orice

Spune-mi tată, cine e Dumnezeu ? Dumnezeu e timpul care se eternizează Dumnezeu ești tu Dumnezeu sunt eu. Spune-mi domnule, cine e Dumnezeu ? Micuțule, Dumnezeu surâde Și zâmbetul lui suntem

Chiar și pentru exploziile de roșu Și pentru gheața pe care ai alunecat Și pentru Andy Warhol și concertul ratat Doar eu sunt vinovat

Tatu nud ? Mai bine Care este! Fraților, am văzut-o! Am văzut-o! Și n-am orbit! Mihaela Tatu, în toată splendoarea ei, reântoarsă la de „3 ori femeie”. Sigur, s-ar putea spune, la o primă

„Jap! ”. Trăgându-i o palmă sănătoasă soldatului care ținea bâza, comandantul Plutonului AutoTransport, Abaza intră transpirat în biroul său. Era o zi caldă și nu se terminase încă. Era luni, și până

Băga-mi-aș! O nouă zi. „Scoală-te îngerașule și strălucește!”. Dar mi-e somn. Mi-e așa de somn. Cine a inventat sculatul la 6.30 ? Ah, iar nu e apă caldă. „Când te speli cu apă rece- oboseala iute-ți

Știți ce este un michimaus, nu ? Animalul acela, simpatic, cu două urechi mari... ei bine, undeva, departe, michimaușii au o țară. În țara michimaușilor există o religie specială. Prin ce se face

Atunci când prima dat’ ne-am întâlnit Atunci când te-am văzut prima dată Mi s-au înmuiat picioarele de emoție Și mă gândeam „Tu, față de tinetă De ce să se uite ea la tine ?” Iar tu ai spus,

Cerul era senin Atunci când ea, modestă Așa cum îi stă bine unei femei palestiniene Asculta atentă, cum Coranul Promite femeilor martir Că vor deveni cele mai pure și mai frumoase forme de

Ei au luptat Înfrigurați, păzeau pe rând O amăgire, o himeră Un răsărit de soare și dreptul de-a fi altfel. Ei au luptat Acolo, de pe munte Atunci când privești golul și parcă te

Cu foc să-ți ador glezna, de-abia întrezărită La ora când se-ncalecă copacii Și iepele iubesc pe rând gonacii Uităndu-se la mine cu sila deslușită Cu foc să-ți ador coapsa, ghicit culcată-n