Mărșăluim și murim....
\"Până la urmă o să muriți cu toții, băi poponarilor\" le strigase în prima zi furierul. O mierlise el cu mațele date afară de un obuz cu fosfor. Se rugase aproape o jumătate de oră să-l omoare
Fețe de oameni proști și enervanți
Pentru el era dușman orice fel de ființă omenească de sex bărbătesc care avea într-un oarecare și anume fel contact cu Emma Lia. Știa că mulți o posedaseră, pe loc sau într-un termen mai lung, așa
Bocancii de front....
Bocancii ăștia, pe care nu și-i închipuia că îi va încălța vreodată. Pe care acuma nu și-i închipuia că mai poate să-i scoată din picioare. Bocancii vinovați, cu talpa lor crăpată, care-l purtaseră
În mâinile cui, privirle cui te-aprind ?
Știa că n-avea s-o mai deranjeze poate niciodată pe Emma Lia. Nu putea să zică că se terminase totul. Fusese șocat când văzuse pe străduțele acelea mici care converg spre piața Matache, după 3 ore de
Gelosul
Era gelos la fel cum respira, la fel cum deschidea ochii în fiecare dimineață și se uita în oglinda din șifonier, la burtoiul lui de 129 kile, la chestia aceea mică și flască care-i atârna de sub
A XII D la aniversare
I s-a părut de la început un drum greșit, un drum la capătul căruia avea să găsească niște probleme serioase. Colegii Emmei Lia la cea de-a 15-a aniversare. Îi simțea ca pe niște străini, ca pe niște
O zi cu morții, prin cimitir...
Carmen Georgeta Electra a murit de doi ani. E foarte nemulțumită pentru că dl.Bălălău Ionescu într-un acces bahic necontrolat a căzut peste crucea dumneaei din lem și a răsturnat-o. Bălăriile sunt
Povestea lui Ticușan
Ticușan era bătăușul cartierului. De mic. Orice cartier de fețe cenușii, orice cartier unde gunoiul ars îți aduce aminte de toamnă are un bătăuș al lui, un nene solid și ironic care-ți pocnește fața
Copilul mort
Trecu pe lângă geamul închis, cu vopseaua stupidă scorojită .Ce prostie să vopsești un geam ! Se uită pe găurică. Înăuntru, în pat, un copil mort. Băiețel. Rămas cu pantalonii scurți, ca după joacă.
Mare brânză ! Chemați un viezure...
Viezurii stăteau cuminți în cutia lor. Maglavit Popescu îi scotea unul câte unul, îi așeza pe spate ca să le curețe lăbuțele bine și apoi le dădea drumul încetul cu încetul în lumea reală. \"Da\",
Doamna Camelia vroia grasulă...
Doamna Camelia Copastie își dorea grasulă. Își imagina grasula, extaziată-miile de plăntuțe care se-ntindeau, se-ntindeau și acopereau într-o bună zi Pământul. Atunci n-avea să mai fie nici foamete,
Trieste-2
Din cafeneaua \"Giardino Napoletano\" simțea ploaia cum se prăbușește pe chei aidoma cum se prăbușeau pe vremuri sacii de iută aruncați de marangozii grăbiți. Ploaia spăla grăbită morții. \"Vulcania
Trieste
Cheiul este spălat zilnic de umbrele obosite ale femeilor. Femei care așteaptă, cu ochii goi, cu ochii scoși, spre mare. Femei care-și șterg mașinal sărutul mării cu batiste mari, colorate, batiste
Am văzut un indian în Obor !
\"Am văzut un indian ! \" țipă Camelia luându-l pe bietul K prin surprindere. Până acum îi contemplase interesat gleznele, doar doar i s-o mai ridica un pic fusta. Vîna cei mai interesanți pantofi
Lipsă la apel
Nu mai era de mult acolo. În locul lui era doar scaunul cu miros de urină.În locul lui era doar cuierul de fier forjat și cartea lui de căpătâi-\"Schopenhauer ilustrat\". Nu mai exista de mult. În
Atunci când K plângea...
K băzăia întotdeauna atunci când venea să-și viziteze părinții la cimitir. Era un plâns sec, mai fără lacrimi, un plâns de bețiv scârbos și dezgustător. K \"chirăia\" așa cum spunea Emma Lia. Era
Murcilă Murcescu
Era ca de obicei luni, o zi scârboasă. Murcilă Murcescu se sculă la 7.30 și se culcă la 7.35 pe partea cealaltă. Se sculă din nou la 8.30. Se scărpină. Se căută în nas. Nu găsi din păcate nimic de
Rusul dracului !
\"La Smolensk, prin mii de cuvinte Pierzându-se care-ncotro Din vocea știută-ți, fierbinte Atât auzit-am, Alo\" K.Simionov \"Tovarăși, noi suntem preoții unei noi ere. Suntem deschizătorii de
Profesorul Botgros a furat
Ziua aceea părea că nu se mai termină pentru profesorul Petre Botgros. Era cald, era vară iar studenții erau bîtă. Transpirația îi curgea pe sub gulerul hainei de un verzui deschis, rîulețe,rîulețe.
Benjamin W.H.Beduin află un secret
Ascultă firul ierbii cum crește în spatele dunelor...tusea înăbușită a cămilei sale credincioase...și, oh, da, vocea inconfundabilă a Căpitanului Roșu, cel mai mare dușman al omenirii care vorbea
Benjamin W.H.Beduin intră în acțiune
Ziua crăpa încet deasupra deșertului Sanaa. De fapt, crăpa și asupra celorlalte deșerturi învecinate. Se auzea clar răgetul leilor înfometați și bâzâitul pompelor de petrol de la Texaco Oil,Chevron
Patinatoarea zorilor
O privea de pe marginea lacului înghețat, nevenindu-i să creadă că există ceva atât de frumos. Erau aproape singuri- iar ea, ea patina doar pentru el. Sau așa gândea atunci, la fel de tâmpit și
Negru, regele minciunii
„Minciuna începe întotdeauna cu un zâmbet frumos de fată...” Pentru el, ea era doar minciună. Ea era totdeauna minciună, indiferent că era spusă cu voce tare sau doar bănuită. Ea avea să fie
Scârț de cizme
Feodor Denisovici își privi cizmele. Nu-i venea să creadă, erau cizme noi, cu scârț. Erau primele cizme pe care le purta de când se știa. Și nici măcar nu-i erau nepotrivite, poate un pic cam
