Eugen Galateanu

Marea bulibășeală din 1989 a condus la niște efecte cu totul curioase pe plan educațional. Primul din aceste efecte a constat în negarea oricărei autorități a profesorilor- sunt încă vii scenele din

Sunt profesor și mă mândresc cu asta. Uneori. Altfel, mă întreb ce caut eu printre 30...40 de studenți, fiecare cu alte idei, fiecare cu alte dorințe. Are vreun sens ce fac ? Îi pot ajuta, cumva, pe

Primăvara e de vină Fiindcă seara , pe alei Când vrei să tragi o bășină Trebuie să miroși vre-o trei

În întuneric, impur Coapsele tale Singurul sprijin Al bătrâneților mele Căldura ta Nu mă lasă să mor

Ar fi putut fi O primăvară mai senină Oriunde, în Visconsin, Oregon, aiurea… Ar fi putut fi Un orășel mai mic Cu o fabrică de mobilă… Sau poate doar Un sat mai mare Un sat mai

Până să apară acest domn Bush terorismul nu era un lucru serios. Nu era așa de serios. Până să apară domnul Bush terorismul era prevenit așa cum se cuvine. Am fost în Franța, în 1998 , la puțin

La rânjet de lună Blânda camerună Viselor stăpână Abur de cafea Fildeș, cuișoare Diamant saftea Veșnic în mișcare Putred elefant Carne descompusă Fericire dusă Dulce sicofant Fericire

Vei fi mereu aici Alături de tristețe Ca un dulap cu ușile deschise Ca poza sepia din alte vremi Vei fi mereu aici Cu fiecare pas ce ne desparte Cu fiece minciună nerostită Ca jumătatea mea

Rege nebun al gândurilor mele Îmi plâng supușii pe sub ploi de sânge Atunci la adăpost nu pot ajunge Cu ei alături mai visez la stele Rege speriat de cete blestemate Gânduri cuminți ce case-și

N-o cunosc deloc pe femeia aceasta.Nu-i știu numele,chipul,nu-mi amintesc cum arăta când se despărțea grăbită de mine sărind într-un tramvai sau într-un autobuz…nu-mi amintesc cu ce era

Imi place să cred că sunt un om de știință, profesor, cercetător. Porecla mea e Paganel. Câteva cărți, câteva articole în străinătate poartă numele meu. Ca să pot face cercetare am nevoie de câteva

O iubea murdar, vinovat și fără speranță pe Emma Lia.Se gîndea doar la ceafa ei goală, bună pentru a fi mozolită, la umerii rotunzi pe care, foarte rar, îi atingea vinovat suportînd protestele ei

Astăzi mi s-au cerut 5 dolari pentru Service Pack 1 la Windows XP. Astăzi, dacă aș fi avut o mitralieră aș fi lichidat fără nici o umbră de remușcare vocea suavă și angelică de la Microsoft

Așa a murit Victor Jara I-au zdrobit mâinile pentru că știau că singura lui armă, ghitara, e ținută în mâini. I-au zdrobit mâinile cu patul puștilor, apoi l-au trântit pe jos și I le-au călcat

Ca și spițerul ce-și uită doctoria Iubirea mea nebună distruge orice-atinge Ea foamea doar cu jertfe o să și-o poată stinge Virginele tristeții i-alină nebunia Ca și brutarul ce nu face

Dacă ne observăm pe noi și aspectele multiple ale vieții din jurul nostru trebuie să recunoaștem că ceea ce este tipic, definitoriu pentru viețile noastre dispare odată cu noi. Omul este în general

Am uneori senzația, în mod distinct, că în spatele întregului haos numit România se ascund forțe mult mai sinistre și mult mai întunecate decât le bănuim. Lucrurile sunt prea neclare și prea confuze

„Maică, când ne mai dă și nouă ceva bani la pensie ?” mă întreabă plină de blândețe o bătrânică la Casa de Pensii a ... Ne mai dă și nouă ceva ? întreabă plină de speranță nația. Ceva, orice...

Nu mi-au plăcut prima dată când i-am ascultat. Scriam un eseu despre Chile sub Pinochet pentru „New Historian”. Sătul de „El Condor passa” credeam că muzica andină cu conotații folclorice nu-mi va

„Misery needs company-Never complain- never explain” Þin la tine... dar nu pot...nu pot să mă exprim... o să te sărut atunci când o să vreau eu... e numai colegul meu de birou, ce credeai- și e

A mai rămas doar clanța de la această ușă Șuvoaielor de vise schimbate în cenușă A casei de speranță clădită pe minciună A stelelor de lacrimi ascunse-a voie bună A mai rămas doar greața de la

Doamne, ce mi-aș dori să pot fi din nou un copil! Doar copiii nu au vini. Ei sunt puri, atâta cât poate fi un membru al speciei umane. Din păcate însă, cresc. Și crescând, vin și compromisurile. Un

Atunci când ajungem atât de aproape Atunci când simțim, ușor Bătaia de aripă a îngerilor Atunci să pierdem totul, ca și furat de ape Atunci când ajungem atât de sus Atunci când gândul e