Mamă, tocmai vine tata cu pielea învățământului pe băț !

Sunt profesor și mă mândresc cu asta. Uneori. Altfel, mă întreb ce caut eu printre 30...40 de studenți, fiecare cu alte idei, fiecare cu alte dorințe. Are vreun sens ce fac ? Îi pot ajuta, cumva, pe tinerii aceștia ? Pot să le ofer ceva ? Legea cererii și a ofertei, ca în orice domeniu al economiilor de piață trebuie să ajungă și în învățământ. Este timpul să terminăm odată cu amatorii isterici care nu sunt în stare de nimic în afară de a-și mărturisi neprețuita dragoste pentru elevi și studenți. Și astfel , elevul rămâne cu neprețuita dragoste- și nimic altceva. El este păcălit de două ori-prima dată pentru că nu câștigă nimic de pe urma unor astfel de entuziaști- din păcate am văzut câțiva și pe site- a doua oară , primind un transfer afectiv nejustificat își închipuie viața ca o continuă sărbătoare. Orice sondaj la licee din București și aiurea poate să confirme acest lucru. Elevii se gândesc la țoale, la mașini, la sex- învățătura e pe ultimul loc- dacă acest loc există. Cu mici excepții, liceele din România au devenit (mulțumim dl.Șora și pentru această tâmpenie) cluburi de zi pentru tineret, niște scutece virtuale care protejează stupid de realitatea de afară. Iar dacă faptul că peste 20% din elevi se droghează nu i-a speriat pe mai marii învățământului e foarte grav. Foarte foarte grav. Realitatea e sinistră. Se rabdă de foame, se moare, se lucrează la negru. Elevul ar trebui pregătit pentru toate aceste aspecte- dar când tu, profesor bucureștean- îți propui „să câștigi încrederea elevilor tăi”; „să fii la fel de cool ca și elevii tăi”; „să vorbești același argou ca și elevii tăi” atunci ar trebui să închidem școlile 100 de ani și să ne apucăm de oierit ca și dl.Becali, poate facem bani cinstiți. Astfel de superbități hrănite cu Andrele și Bug Mafia vin apoi în universități. Dacă nu își cumpără examenele- și cine poate acuza un lector sau un conferențiar care acceptă bani- atunci când salariul său e de 5 milioane ? e foarte dezorientat pentru că „liceul nu ne-a pregătit cu nimic pentru viața reală”.Studenții la litere fac greșeli groaznice- studenții la facultățile tehnice nu știu ce e aceea o derivată-dar viața de licean, nu-i așa „ani de liceu, cu absențe la română...”. Ar trebui să ne fie rușine. Tuturor. Celor care nu au ce căuta acolo. Impostorilor. Celor bese\'n cisme pe care numai integrarea la orizontală îi va scoate din minister și din universități. Și,mai ales celor care se reduc la cel mai mic numitor comun cu elevii și studenții ca să supraviețuiască. Din păcate , cu mici excepții miniștrii Educației (ce mândru sună acest cuvânt) n-au făcut decât prostii. Au pus un accent mult prea mare pe învățământul universitar (au existat facultăți la stat unde profesorii refuzau să plece la specializare în străinătate de atâtea specializări) uitând nivelele de bază, școala generală, gimnaziul și liceul. Au desființat examene și au luat în considerare doar mediile fără să țină seama că liceul din Vășcăuți nu are aceeași calitate ca „Dimitrie Cantemir”. Au înnebunit sistematic generații de elevi și părinți. Care e soluția ? Ar trebui făcut ceva și pentru învățământul primar și gimnazial. Și pentru liceu- pentru că formarea viitorului student are loc acolo.Iar dacă faptul că peste 20% din elevi se droghează nu i-a speriat pe mai marii învățământului e foarte grav. Foarte foarte grav.