O să scriu eu pentru tine
Versurile către mine
Și o să păstrez în scris
Tot ce îmi trimiți prin vis.
Tot ce-mi dai cu o privire
Când îmi dăruiești iubire.
Tot ce simți, azi, pentru mine,
Dar
De ce să urc pe Everest!
Ca să privesc în grotă?
Să văd spectacolul grotesc
Cu tine pe golgotă?
De ce să urc pe Everest!
Văd și de jos minciuna
Și e tardiv să îți arăt
Că pot atinge
Dacă vrei să ardă cerul
Și să îi distrugi misterul...
Uită drumul printre stele,
Uită versurile mele,
Uită tot ce nu ți-am scris
Însă ți-am trimis prin vis,
Și ascunde-te de mine
Valul ce
Sunt un simplu vânător
Fără stil dar cu umor,
Și vânez cu nonșalanță
Mori de vânt…fără speranță.
Am o flintă ruginită
Și o sabie tocită,
Nu am gloanțe de argint
Pentru că eu nu sunt
Azi îmi ocolești iubirea
Și mă amăgești mereu,
Deci luându-ți amintirea
Mă retrag în visul meu.
O să-ți las doar poezia,
Un cadou, poate plăcut,
Să îți cânte simfonia:
„Ce-am avut și ce-am
Iubirea mea e ca un val
Și urcă și coboară,
Dar când se va lovi de mal
Probabil o să moară.
Aș vrea să-i fie malul lin
Să fie ca o plajă,
Și să m-aștepți atunci când vin
În mână cu o
Mergând pe drum, în urma ta,
Nu te vedeam în fața mea,
Numai parfumul îl simțeam:
El mă chema și eu...veneam!
Nu te-ai oprit din mersul tău
Nici când pe drum ai dat de hău;
Te-ai
Ia din mine tot ce vrei!
Chiar și florile din tei;
Ia și petecul de cer!
Luna – cu al ei mister;
Ia-mi și visul nebunesc!
Să iubesc…să te iubesc.
P.S.
Ia-ți cuvântul înapoi,
Chiar și
Tu ai dorința să te dăruiești,
Fără să te implici și să iubești;
Dorința-i de femeie sănătoasă,
Dar din păcate nu e și frumoasă.
Îți trece viața respirând minciuna
Și vei rămâne singură - ca
Am scris cu gândurile o poveste
folosind limbajul sentimentelor
În fiecare propoziție „iubirea” era subiectul
eu eram predicatul
iar tu adverbul
adică elementul de legătură
și de
Îmi plac cuvintele frumoase
Dar să nu fie prea pompoase,
Îmi place sa dansez cu visul
Când îmi arată paradisul,
Îmi plac tăcerile de seară
În special dacă e vară,
Îmi place albul absolut...
Privesc dincolo de tine
și privesc, privesc departe,
și ajung unde nu-i nimeni
și nimic nu ne desparte.
Lasă-ți ochii să privescă,
intră prin privirea mea
și ajungi la marea noastră
și
Alter ego-ul meu dansează cu stafii…
Și-mi face semn discret să mă alătur lor,
Dar astăzi sunt lucid și nu mai fac prostii
E criză, doamnelor…nu-i vremea de amor.
E criză peste tot, în inimi și
Glonțul păcii l-a ucis
Când intra în paradis;
El venea să se predea,
Iar tu nu știai ce vrea.
Ai tras ultimul cartuș,
În micuțul urs din pluș;
Și degeaba i-ai zâmbit,
După ce a fost
Azi, mi-ai dat zâmbind un...zâmbet,
Poate prea prietenesc,
Iar eu l-am ascuns în suflet
Totuși, vrând să-l ocrotesc.
Dar privirea ta albastră
Ce mi-ai dat-o la-nceput
E prea singură în
Astăzi ești foarte aproape…
Îți văd visele sub pleoape,
Îți simt mâna cum vibrează
Când îmi dai din păr o rază.
Totuși ceva ne desparte…
Poate golul dintre șoapte,
Sau e ușa prea departe
Ca
Te-am visat în rochie albă
Și având la gât o salbă,
Erai parcă o regină
Radiind în jur lumină.
Te-am visat și dezbrăcată
Într-un dans îmbrățișată,
O panteră ațâțată
Sprintenă și
Azi se dau pe gratis vise
Expirate sau prescrise,
Cine vrea le poate cere
Sau cu zahăr sau cu miere.
Dacă vrei un vis anume,
Nu-l mai căuta în lume…
A fost risipit de valuri
Prin nisipul de
Mâine vei găsi pe mal
Trandafirul de clestar...
Este un simbolic dar,
De la unicul tău...val!
P.S.
Flutură pe mal batista
Murmurând "Hasta la vista"
Si apoi aruncă-n mare
O sperantă, o
Te văd în fiecare zi
Trecând, zâmbind prin fața mea,
Tu te prefaci că nu mă vezi,
Dar știu că alta-i vrerea ta.
Suntem maturi, dar și copii,
Suntem albaștri, dar și gri
Și serioși, dar și
Pun o zi și iar o zi,
Între ele nopți pustii
Ca un vis, lângă alt vis,
Despărțite de-un abis...
P.S.
Când covorul fermecat
Are zborul anulat,
Poți veni la mine-n zbor
Folosind un simplu...
Știu că va veni o zi
Când aceste poezii:
„Vorbe nefolositoare”
Se vor pierde prin sertare.
Ofilite flori târzii
Rătăcite prin hârtii,
Se vor arde la gunoi
Plânse în final de ploi.
Dar în
Nu mai pot să-ți scriu…cuvinte,
Doar le desenez în minte,
Pe aripa unui vis
Exilat din paradis.
p.s.
Am trimis aseară vântul
Să cutreiere pământul...
Poate va găsi cuvântul
Care să-mi aline
Copilul din mine a început să sufere de claustrofobie
ridicat pe vârfuri o privea prin ochii mei
apoi spațiul din suflet a devenit prea mic
A plecat ca un albatros
vântul a devenit camaradul
EF