Ultimul cartuș

1 min lectură·4 decembrie 2009

Mediu

Sunt un simplu vânător

Fără stil dar cu umor,

Și vânez cu nonșalanță

Mori de vânt…fără speranță.

Am o flintă ruginită

Și o sabie tocită,

Nu am gloanțe de argint

Pentru că eu nu sunt prinț.

Dar în schimb eu am onoare

Sunt atent la vânătoare,

Nu trag în ciocănitoare

Sau în păsări...călătoare.

Iar când am vânat himere

Rătăcite printre stele

Nu am colectat trofee

Să mă laud azi cu ele.

Am un tir uluitor

Nimeresc orice în zbor,

Dar azi nu mai trag în vise…

Știu că nu pot fi atinse.

Nu trag ultimul cartuș

Nici măcar în urși de pluș,

Ti-l voi da doar la sfârșit

Ca și ultimul chibrit...

P.S.

Glonțul e ceva din mine...

Iar ca semn că te-am iubit

Pe un pod ce n-are nume

Îți las ultimul chibrit,

Vă mai rog să faceți focul

Sus în far la asfințit

Și apoi să-mi puneți trupul

Peste valul împietrit.

011.866

Eugen Fulea. “Ultimul cartuș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-fulea/poezie/13917736/ultimul-cartus

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

***
cantec si joc, in armonia cartusului!