Eugen Constantinescu

Ma bucur din tot sufletul ca este vorba de grija si nu de teama...Asta spune ceva!
Ar trebui sa fie fericit pana la cer de stradania ta. Dar si noi, cei din tribune nu ar trebui sa fim mai prejos...

Ai produs un \"real brainstorming\" duminica in familia mea dupa ce ti-am citit textul. De obicei eu si sotia mea suntem cuprinsi de astfel de dezbateri, in urma unei carti exceptionale, a unui film desavarsit, a unei replici inteligente spusa candva de cineva...Ce s-a intamplat insa duminica denota un singur lucru: ai putere de patrundere in esente, scenariul scrierii tale este desavarsit, iar finalul... ei da finalul doare.Despre ras...Ce zambet!?E o gluma, lacrimile nu pot fi de bucurie...Dilema cea mai mare este aceea ca noi, am vrea sa nu repetam unele greseli (facute la vremea lor de altii) vis-a-vis de copii nostri, aflati acum la o varsta extrem de periculoasa...Multumim ca ai tras semnalul de alarma din TGV-ul in care calatoream mancand anii pe paine...

Frenicul inerveaza diafragmul cu rol in respiratie iar de aici vine usor, usor si restul.Inclusiv poezia mea care s-a vrut amara, amara...Multumesc de comentariu.

Pana ti-am raspuns eu la comentariu, am mai taiat ceva paduri. Am si clipit chiar!
Noroc ca stau bine cu fondu\'...forestier
Daca poezie nu e, a nimanui nu e!

Frenicul inerveaza diafragmul cu rol in respiratie iar de aici vine usor, usor si restul.Inclusiv poezia mea care s-a vrut amara, amara...Multumesc de comentariu.

De cele mai multe ori, doctorii astia scapa de acuzatia de malpraxis.Am constatat de mult asta. Au facut si ei o facultate, ce sa-i faci?! Eu le-as interzice dreptul de libera practica.Ai grija insa la en-gros, sa nu dai peste produse iesite din garantie...

Si eu am zis ca nu mai scriu un rand ...dar cred ca nu am zis de care...Asa si tu - si uite ce poezie faina ti-a reusit ! Vorba magilor : reintoarcerea la pamantesc.

Faptul ca mi-as dori ca de la toamna sa fiu student la medicina, ar schimba cu ceva ceea ce mi-ai scris? (șoptii eu, bucurându-mă de vizita ta în lumea mea...).Poate scriu prea mult inspirat din realul ce mi se întâmplă. Ar trebui, să fiu mai detașat, cred...În rest, mă bântuie furtuni de primăvară, chiar și după o anumită vârstă.

Când marile vârfuri mijesc dintre norii efemeri și când realizezi distanța către zăpezile perene, ce poate fi numit mai cutezător, mai nobil, decât faptul că te surprinzi fără să vrei undeva pe un perete, carabinierele clinc, clinc, iar vârfurile colțarilor îți promit - peste câteva vieți, desigur (sic!), peste doar câțiva centimetri, poate, eternitatea unei iubiri...

Strazile acelea inguste imi aduc aminte de cartierul unde Harry Potter si-a facut cumparaturile pentru primul an la scoala de magie...Micile nimicuri care fac deliciul vietii , greutatea lor in aur nu as da-o pe multe Everesturi cucerite o data la cateva vieti! Vamesul esti un mare deschizator de usi: cu un simplu gest poetic, simplu adica prin cuvinte putine, ne arunci intr-un ocean de trairi, fiecare dupa calapodul sau...

Al treilea personaj, charismatic de altfel,\"logged in \" de dupa zapezi trimitandu-ti vestitorul sau - personajul al doilea - sau cine stie, poate primul...Gap, are dreptate Arghira, esti ca o apnee plina de romantism intr-o lume nebuna care respira uneori prea des...

Daca stau sa ma gandesc mai bine, ai dreptate, dar la momentul respectiv, asa a iesit.Multumesc pentru comentariu.

Draga Vamesule ai dreptate iar cei ce au copii vor subscrie oricand la parerea ta. Suntem -din pacate- mult prea departe de ceea ce ar trebui si ar fi frumos sa fim iar grija noastra fata de cei ce ne urmeaza (sange din sangele nostru -sau nu !)este similara cu efortul disperat al unui nefumator de a-si mentine sanatatea intr-o camera mica si neaerisita unde alti zece tipi sau tipe isi fumeaza creierii...Am ajuns sa interzicem lucruri care pe alte cai se pot obtine atunci cand nu vei fi pe faza - tu, cel care ai impus cenzura - si asta la orice nivel (stat, institutie, parinte, etc).Convingerea mea este ca singura noastra speranta - romani sau de aiurea - este miezul celor sapte ani de acasa, samanta buna care exista sau nu. Dincolo de acest fond, anturajul, o grila indobitocitoare a audiovizualului, piata neagra a materialelor oficial cenzurate si altele, raman simple rezultate mai mult sau mai putin traumatizante pentru mai tarziu ale unor experimente ale varstei ingrate, varsta pe care fara ipocrizie , trebuie sa recunoastem ca am avut-o chiar si noi , cei sariti de un anumit prag al varstei.Iar acum, stii cum aparem in fata copiilor nostri? \"-Vreti sa ne spuneti voi ca la varsta noastra nu ati procedat la fel ? \" . As vrea sa pot raspunde:-Da !Noi am procedat altfel!

Simt că va exista și scena 2.Poezia îmi induce o stare specială ce nu o pot contura așa ușor...Admir mult la tine \"joaca \" cu simbolurile, cuvintele dispuse parcă în două planuri (ca semnificație), ceva, cumva, îmi aduce în prim plan atmosfera din \"nineteen eighty- four\" de Orwell.Oricum este doar o părere de-a mea. Sunt cu radarul în așteptare...

Tristețea este într-adevăr haina acestei mici poezii...Sincer să fiu, aș fi vrut să discutăm vineri cu toții despre 1 martie , despre femeie, despre dragoste și până la urmă, totuși și despre primăvară.

Mă bucur că gestul meu în versuri a fost înțeles.Vă doresc să vină primăvara cât mai repede.

Știu, maceta ascuțită este indispensabilă în junglă, iar plecările ...fac parte din destinul peroanelor triste. Și totuși, nimic nu este întâmplător, cred eu cu toată ființa mea...deci, te rog, mai stai...

Mă bucur că ai înțeles chestia cu vechiturile păcătoase...și încă ceva...întotdeauna am crezut că în dragoste trebuie să zbori cu aripi de Dedal și nu de Icar.Aceste două personaje mitologice - două destine diferite- m-au fascinat mereu...Mulțumesc de vizită!

Gena poetică, există - sunt convins ! - insulă pe harta nemărginirii oceanului nostru spiritual, iar busola, da, da... busola, este cred, mai prețioasă decât apa sau aerul...

Gap, vine primavara , iar maine o aniversez si pe destinatara scrisorii.Ma bucur ca ti-a placut, dar zau, crede-ma nu se mai putea cu atata iarna in jur...