Poezie
radio agonia
poem pentru vocile care dau aer cuvintelor
1 min lectură·
Mediu
pe frecvența asta
versurile nu se citesc- se respiră
cineva din spatele vocii
atinge microfonul ca pe o amintire vie
și aerul se aprinde, tremurând
dincolo de cuvinte,
mai este cineva ce are grijă de tăceri
le piaptănă, le unge cu sunet,
le face ascultabile
aici dragostea se topește în feedback
și pasiunea își schimbă vocea la fiecare emisie
poetul vorbește încet,
ca și cum ar mângâia un gol -
îl face să vibreze
până când toate grijile devin muzică
radio agonia,
postul celor care respiră prin alții
și scriu
ca să rămână vii în urechea lumii
acolo unde poezia respiră singură.
versurile nu se citesc- se respiră
cineva din spatele vocii
atinge microfonul ca pe o amintire vie
și aerul se aprinde, tremurând
dincolo de cuvinte,
mai este cineva ce are grijă de tăceri
le piaptănă, le unge cu sunet,
le face ascultabile
aici dragostea se topește în feedback
și pasiunea își schimbă vocea la fiecare emisie
poetul vorbește încet,
ca și cum ar mângâia un gol -
îl face să vibreze
până când toate grijile devin muzică
radio agonia,
postul celor care respiră prin alții
și scriu
ca să rămână vii în urechea lumii
acolo unde poezia respiră singură.
00369
0