Poezie
Coridorul absenței
despre inima care bate departe
1 min lectură·
Mediu
dorul de fiu e un gol cu ecou,
un coridor al absenței
unde pașii nevăzuți îmi răsună în tâmple
ca niște ciocane de tăcere
țin în palme o lumină frântă –
jumătate lampă, jumătate rană –
și mă întreb
cât va mai putea inima mea să bată la distanță,
ca un ceas sincronizat
pe alt fus orar al iubirii
un coridor al absenței
unde pașii nevăzuți îmi răsună în tâmple
ca niște ciocane de tăcere
țin în palme o lumină frântă –
jumătate lampă, jumătate rană –
și mă întreb
cât va mai putea inima mea să bată la distanță,
ca un ceas sincronizat
pe alt fus orar al iubirii
00398
0