Poezie
plouă înăuntru
Londra mă învață cât dor poate purta ploaia
1 min lectură·
Mediu
plouă prima oară anul ăsta
în mine
ploaia e un alfabet spălat
care nu mai ține minte literele
și doar mătură liniștea
ca o greșeală veche
fiecare strop e o întrebare
căreia nu i-am mai răspuns-
ai crescut mare și în tăcere, copilul meu,
sau
te-ai micșorat
de când mă lași să te port
ca pe o rană-
trimite o emoție cu tine,
așa cum ești acum –
fără trecut, fără mine,
doar tu-
sub ploaia de dor
care cade și cade
ca și cum n-ar mai ști
să se oprească.
în mine
ploaia e un alfabet spălat
care nu mai ține minte literele
și doar mătură liniștea
ca o greșeală veche
fiecare strop e o întrebare
căreia nu i-am mai răspuns-
ai crescut mare și în tăcere, copilul meu,
sau
te-ai micșorat
de când mă lași să te port
ca pe o rană-
trimite o emoție cu tine,
așa cum ești acum –
fără trecut, fără mine,
doar tu-
sub ploaia de dor
care cade și cade
ca și cum n-ar mai ști
să se oprească.
063
0