vine după mine ana pauchera

nu boala mi-a adus avataruri

nu boala m-a schimbat

zvetlana voiam să mă cheme

ana pauchera nu mi-a plăcut niciodată

când se-ntorcea de la colectivă cu pontajul

cât s-ajungă de-o jimblă

mama fulgera pe bucata mea îngustă de cer

nu ești bună de nimic ano pauchero

un motiv în plus să acopăr oglinda

cum se-acoperă când ai mortul în casă

nu boala m-a schimbat

prea mulți au ieșit din viața mea

au tras ușa

le-a rămas umbra înăuntru

a căpătat consistență

o cremă de catran ce mânjea pereții

dar toate au o limită

plecarea

dinții înfipți în coaja răscoaptă a lui трудодень

singura jimblă

spaima de a uita

dacă n-ai apucat să ții minte la timp îngheață buzele

ochii fac țurțuri

toate astea m-au schimbat nu boala

acum când mă uit în urmă

văd cum vine după mine ana pauchera

cocoșată

în rolul ei de fantomă cumsecade

n-am apucat să-i spun că vreau să mă strige zvetlana