Poezie

neurophobia

2 min lectură·17 martie 2016

Mediu

a venit vremea să pleci mamă

fii senină

botul catifelat al tristeții nu se mai lasă mângâiat

nu-i înghesui pe gât iarbă uscată

fii senină

îți spun de zece ani de când vin în salonul acesta capitonat

cu liniștea groasă a neurophobiei

nu-ți îngreuna singură drumul

ce rost are să cari geamantane vechi

în care bulendrele miros a urină de animal fricos

mamă încearcă să uiți

nu-i nicio scofală că uneori ni se-ntoarce plânsul sub pleoape

mai plin de sare

nu-i nicio scofală că nu ne-am ținut în brațe la timpul potrivit

ceasul funcționa înapoi pentru amândouă

al tău cu limbile mai scurte nu mi-a arătat ora exactă

întârzierile s-au contabilizat știu

acum zadarnic te chinui să-l repari prin masca de oxigen

că nu-i nicio scofală să stăm așa de vorbă

bolnavul de la salonul 5 s-a dus

bolnava de la salonul 8 s-a dus

toate saloanele sunt goale mamă

doctorul care te-a tratat s-a dus și el

a rămas numai asistenta asta tâmpită … se crede maica tereza

își tine umbra în fiole pe grătarul de sus al frigiderului

am mai rămas și noi - era să uit…

eu i-am vorbit inimii tale mamă

celor douăzeci de bătăi pe minut

le-am vorbit plămânilor …pleurei … ficatului traversat de icter

m-am adresat stomacului înecat de balta glucozei

am vorbit splinei tale mărite

fierii sparte prin spații carnale

te rog ultima oară mamă

fii senină

voi trage cât de ușor pot

cablurile

001.534

enea gela. “neurophobia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14089664/neurophobia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.