Poezie

darul meu de nuntă - quiproquo

Premiul I, Concursul de Poezie ”Alb hoinar”, 2016

2 min lectură·28 februarie 2016

Mediu

am mințit am furat

am râvnit la iernile aproapelui meu

dar să știi doamne că nu merită

pentru câțiva fulgi afrodisiac ultra light m-au părăsit

nestatornice asemenea unor femei

în așteptarea avalanșei

a salvamontistului rambo v

curge din mine frig așa cum curge sânge

din carcasa mielului când nu mai apucă a doua ninsoare

m-am dezbrăcat în prima zăpadă

alb hoinar

prinsesem o crustă sidefie pe trup

n-am știut că pământul este un fagure unde

toate zăpezile expiră la 18 ani

poate și mai devreme

n-am știut că aerul înghețat taie sternul ca o husqvarna îndârjită

că iernile au legea lor mecanisme superioare

te înalță pe catalige să vezi lumea de foarte sus

cu imunitatea la pământ

doamne foamea mi s-a ghemuit într-un bulgăr

rece albă rotundă

stă rezemată de secera lunii și te-așteaptă

ar putea crește pe măsură ce-ți semăn între arcade drum

cu urmele Scorpiei

foamea de tine este un rug

nu flăcările îl înalță ci vaierul fructului uitat în pământ

de preacuvioasa sămânță

am visat azi-noapte că venea muntele la imigrantul mahomed

mai bine n-aș spune

avea creste desfăcute în evantai ca aripile vulturului alb

deasupra prăzii

mi-a fost teamă și m-am trezit

dar foamea continuă doamne

darul meu de nuntă

quiproquo

001.479

enea gela. “darul meu de nuntă - quiproquo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14088742/darul-meu-de-nunta-quiproquo

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.