Poezie
doar o ipoteză
2 min lectură·
Mediu
după sfeștanie cuvintele ies pe ușă singure
gata pentru cercul polar
în preajmă urși gârboviți de albul blănii
urme de focă purtând istoria înmugurită-n osânze
și nelipsiții pinguini trepăduși
adună-n pocale de gheață ce până mai ieri era al meu
nu plâng în ciuturi sparte
avangarda induce nației starea de comă
cine încheie plutonul să știe că primejdia vine din spate
că
post mortem frumusețea nu se-ntreține cu extract de melc
din cochilie viața curge lipicioasă numai cartilagii și muci
dacă Domnul ar plezni o dată cu biciul
aerul ar crăpa în insule pline de stele
și m-aș muta pe una dintre ele
aș ieși din starea asta Poet
m-aș plimba printre voi dragilor
cu o bufniță pe umărul stâng
v-aș hrăni timpul cu horoscoape
acompaniată-n surdină de buhuhuuri norocoase
nimeni nu s-ar naște pe jumătate n-ar muri la ore exacte
firul de iarbă s-ar apleca galant peste obrazul brândușei
crescând în bună pace pe-aceeași palmă de pământ
dar dacă
Domnul nu are bici ori nu vrea să fie tranșant
unde să mă mut eu dragilor îmi dați voie
să m-așez în subconștientul vostru
pe partea mai moale a întunericului
m-aș preface că dorm și că habar n-am
când sunteți perverși
001.663
0