graba

când lumea discută pe la spate și apple se grăbește să nu fie întrecut de alt apple ploaia se grăbește să cadă iarna se grăbește să vină și eu mă grăbesc înspre tine my love înspre nimeni tu așezi porumbelul pe frigare prea flămând fără vești audit pentru ritmul vieții: un canal colector pe care ni-l putem imagina chiar la periferia orașului meu sau la periferia orașului tău/ sau la periferia periferiei unde felinele lui kusturica își fac seppuku să nu simtă cum le intră apa sub blană toată lumea se grăbește mamele se grăbesc să moară în mintea taților ocupați cu schimbarea adresei copiii se grăbesc să rămână singuri acasă pentru o maturizare la foc iute bunicii se grăbesc să se împotmolească în memorie ca într-o melasă fermentată dintr-atâta grabă și cerul se mută deasupra unui alt pământ mă uit în sus văd o carapace sinistră îi sunt trup și ochi picioare și brațe tuse și plâns de la mine a căpătat boala care-o macină până va deveni de niciun folos ți-am spus că fac parte din nomenclatorul grabei altfel de ce-aș turna benzină să ia foc balcoanele cu flori de ce-aș aplauda strigoii de la parter când se bălăcesc în cenușa caldă graba mă strică graba și poezia prin urmare îți dau din graba mea la schimb cu lentoarea ta maniacală ea m-ar ajuta să pierd utimul tren/ unde se află mereu câte-un terorist cu veșnicul său rucsac în care nu bolovani duce ci grenada al cărei fitil poate să facă praf toată dragostea noastră de călători la clasa I