hilda

astăzi te-mbrac în cele mai bune haine pentru că n-ai vrut niciodată să mi-o iei înainte pe culoarul strâmt al fericirii hilda îți las partea mea de cer proiectată prin dreptunghiul hubloului în inimă albastrul îți va înnămoli poate drumurile sub el să-ți lepezi hainele când sunt fierbinți le vor uda ploile lumea le va zvânta punându-le semn pentru ce vrea să vadă... singurătatea nu ți-o las e ceva atât de personal că va ajunge unde m-am născut statuie vie (trup strălucitor în staniol față nepătrunsă de bronz mâinile-ntinse spre alte statui)... e ajunul hilda femeia din Femeie deretică prin casă frământă cozonaci și se face frumoasă femeia din Cuvânt se frământă pe sine prea mult pentru o singură inimă de-ar plesni curăță-i sensurile negre și nu mai spune...