dulceață de cireșe amare

dacă vrei dulceață de cireșe amare nu mai umbla șerpuind între viața mea și a ta trasează-ți din priviri o linie dreaptă și urmeaz-o... în panoplia principiilor etice să urmezi calea cea dreaptă stă la loc de cinste... pe la douăzeci și ceva de ani nu știu câți își mai amintesc avem toți un drum drept eu am mers corect pe el contemplându-i cealaltă parte ca pe un castel regal unde pășești încălțat cu papuci și în vârful degetelor până-am zărit un pui de cireș crescut tocmai în partea care nu-mi fusese destinată atunci am depășit linia continuă am spart între dinți distanțele ca pe niște castane coapte nu toate aveau gustul bun dar la douăzeci și ceva de ani ce mai conta deoarece în creuzetul tuturor posibilităților gusturile se uniformizează oricum... mie îmi plăceau cireșele dulci așa că l-am udat pe al meu a crescut până a ajuns de douăzeci și ceva de ani ce mai conta că cireșele îi erau amare bune doar pentru dulceața cu care servești musafirii în speranța că le întârzii plecările...