Poezie
Fata din șatră
1 min lectură·
Mediu
Am auzit ades povești
C-o fată dintr-o șatră,
Din vechi legende țigănești
O splendidă mulatră.
Fără părinți, era orfană,
Creștea pe lângă cai
Precum o mândră amazoană,
Purta flori albe strai.
Avea prieten falnic cal,
Un roib cu coama-n vânt,
Pornea în goană ca un val
Doar la al ei cuvânt.
Ca o nălucă ea trecea
De negură ascunsă,
Doar steaua calului lucea
În noaptea nepătrunsă.
Tot alergând necontenit,
Mânați de-a ei visare,
Din raza lunii s-a ivit,
În drumul lor o floare.
Murgul se-agită, e speriat
Și fata cade-n rouă,
Floarea în prinț s-a întrupat,
Pe cer e lună nouă.
Prințul se-apleacă, e vrăjit
De fata ce-a visat,
Și-n zborul calului zorit,
O duce la palat.
Povestea lor va dăinui
În palme și ghioc.
Cât timp țiganii s-or iubi
În noapte, lângă foc!
013.300
0
trecut, citit
de ascultat, am ascultat-o azi dimineață:)
părerea mea o știi
continuă!
nia