Fata din șatră

1 min lectură·29 mai 2009

Mediu

Am auzit ades povești

C-o fată dintr-o șatră,

Din vechi legende țigănești

O splendidă mulatră.

Fără părinți, era orfană,

Creștea pe lângă cai

Precum o mândră amazoană,

Purta flori albe strai.

Avea prieten falnic cal,

Un roib cu coama-n vânt,

Pornea în goană ca un val

Doar la al ei cuvânt.

Ca o nălucă ea trecea

De negură ascunsă,

Doar steaua calului lucea

În noaptea nepătrunsă.

Tot alergând necontenit,

Mânați de-a ei visare,

Din raza lunii s-a ivit,

În drumul lor o floare.

Murgul se-agită, e speriat

Și fata cade-n rouă,

Floarea în prinț s-a întrupat,

Pe cer e lună nouă.

Prințul se-apleacă, e vrăjit

De fata ce-a visat,

Și-n zborul calului zorit,

O duce la palat.

Povestea lor va dăinui

În palme și ghioc.

Cât timp țiganii s-or iubi

În noapte, lângă foc!

013.310

Ene Adrian Daniel. “Fata din șatră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-adrian-daniel/poezie/1839359/fata-din-satra

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

vecine
trecut, citit
de ascultat, am ascultat-o azi dimineață:)
părerea mea o știi
continuă!

nia