Poezie

Dorul

1 min lectură·29 noiembrie 2008

Mediu

Pe-o cărare merg în crâng

Să-mi găsesc un loc să plâng.

Dorul mi-a plecat hai-hui,

M-a lăsat al nimănui...

Știu că drumul este lung,

Vreau din urmă să-l ajung,

Sunt slăbit, fără putere,

În trup jalnică durere!

Mă așez sub un stejar,

În mine tristețea-i jar.

Din ochi lacrimi se preling

Dar degeaba, tot nu-l sting.

Mă târăsc cu greu sub nuc,

Dorul îndărăt s-aduc.

Stau pe cojile de nucă,

Vânt, jelitul meu să ducă.

Vântul strigă dar tu dormi,

Nu-l auzi de mândrii pomi.

Vântul bate ca turbat,

Tu nu vii că ești speriat.

Din tufiș o păsărică

Mi-a șoptit:-Ești rândunică!

Þi-ai făcut cuib de pribeag,

Într-o scorbură de fag.

-Ești nebun, te-ai haiducit?

Bântui codrul pustiit.

Tu nu vrei să înțelegi

Că suntem de-acum moșnegi?

Hai să mergem în zăvoi,

Să dăm timpul înapoi.

Amintiri râu vin, se scurg

Sub o salcie-n amurg...

001.496

Ene Adrian Daniel. “Dorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-adrian-daniel/poezie/1812220/dorul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.