Poezie
Vraja
1 min lectură·
Mediu
Flori de tei în părul tău,
Vraja să țină mereu.
Capul tu ți-l miști puțin,
Ele zboară, eu suspin.
Cad tăcute pe covor,
Te alint, mângâi ușor,
Peste ele te cuprind,
Buzele ni se aprind.
Trupul meu, o cicatrice,
Și nimeni nu-mi poate zice
De ce florile rănesc?
Doar atunci când te iubesc.
001365
0