Poezie
Vestitorii crizei
2 min lectură·
Mediu
Se zvonise că-n pădure
Vodă e porcul mistreț,
Tăia totul c-o secure,
Nu punea pe viață preț.
Într-o zi, de mai, frumoasă,
Zi de rai provincial,
Stăteam liniștit la masă,
Totul decurgea normal.
A venit o păsărică;
Zgribulită, mi-a șoptit:
-Penele îmi cad de frică,
Din tufișuri am fugit!
A venit o pitulice
Cu un glas pițigăiat;
N-avea aripă și-mi zice:
-Mi-a rupt-o șoimul mascat!
A venit o coțofană
Glăsuind fără accent:
-Sunt săracă, sunt orfană,
Mă macină boala lent!
A venit o căprioară -
Ochii plânși, tăcut izvor
Ce curgea întâia oară
Pe o rană la picior.
Au venit și rândunele
Prima dată cuvântând:
-Ne apasă biruri grele,
Vom uita zborul curând.
A venit și cucuveaua,
Noaptea-i plină de fiori;
Îmi zicea mișcând perdeaua:
-Codrul moare până-n zori!
Dintr-odată, un sticlete
Din neant a apărut;
Mi-a zis "Ești haiduc băiete!"
Sau mie mi s-a părut?
Lângă el stătea o cață;
Era blondă. Pe cuvânt!
La mijloc, purta o ață
Să nu-i zboare frunza-n vânt.
Au venit în haită corbii -
Delegând unul pitic,
Þopăia zicând: "Voi, orbii,
N-o să mai vedeți nimic!"
Mi-am pus mâinile la tâmple,
Parcă am înnebunit.
Văd paharul cum se umple
De atâta ciripit.
Guițând, la geam apare
Vodă porcul. Era chior!
Nu vedea că-i disperare,
Și-am pus mâna pe topor.
Liniștit, îmi fac valiza -
Sunt al vieții animal;
M-a făcut o fiară criza -
Din om bun, un criminal.
La stilou mi-au pus zăbrele,
Stau în carceră închis,
Dar vin seara păsărele
Și-mi dau pene pentru scris.
002.413
0