Poezie
Dorința
1 min lectură·
Mediu
Pe alei mustind în ceață
Ce se pierd prin cimitir,
Zăresc capete de ață
Rupte din al vieții fir.
Cruci cu poze-ngălbenite
În alb-negru sau color
Peste tot stau risipite,
Le privesc și mă-nfior.
Văd copii, tineri și fete,
Le văd aura de sfinți,
Văd coroane cu regrete
Oameni simpli, dragi părinți.
Pleacă ceața, piere fumul,
Luna sus s-a arătat,
O rază-mi croiește drumul
Spre mormântul ce-am săpat.
Mă-nsoțește către groapă
Tânguit de cucuvea,
Pâlpâind pe cer mioapă
Se stinge încet o stea.
Îmi e teamă de morminte,
Lumânări se-aprind, se sting,
Mă strâng negrele veșminte
Crucea rece când ating.
Plânge cerul, plânge ramul,
Ce trist e sufletul meu!
De astăzi purta-voi hramul
Hărăzit de Dumnezeu...
Am o ultimă dorință
Pe al sorții eșafod,
De-oi putea, cu-a mea credință,
Firul vieții să-l înnod.
Chipuri blânde mă-nconjoară,
Suflete renasc din praf,
Lacrimi pe obraz coboară,
Cad cioplind un epitaf .
"Aici zace fară nume,
Anonim un scriitor
Neștiut în astă lume
Dar în cer nemuritor"
002.596
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ene Adrian Daniel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Ene Adrian Daniel. “Dorința.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-adrian-daniel/poezie/13947091/dorintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.