Poezie
La târg
1 min lectură·
Mediu
M-am trezit de dimineață,
Cu bunicul merg la târg.
Încă-i beznă și e ceață,
La căruță-nham un murg.
Toată lumea e grăbită,
Pe uliță nu e loc,
Viața-n sat iarăși palpită,
Într-o zi de iarmaroc.
Am ajuns, e îmbulzeală,
Peste tot văd gospodine.
Se pornește a tocmeală
La tarabele ce-s pline.
Bărbații pe la grătare
Fac politică, se ceartă,
Și apoi drept împăcare
Dau noroc c-o țuică fiartă.
Găști de puști gălăgioși
Aleargă de zici că zboară
Prin mirosul de gogoși
Ce îi zgândără la nară.
Se urcă pe călușei,
Tiribomba iar se-nvârte,
Dar se duc puținii lei,
Bucuriile sunt scurte.
Fetele ca niște flori
Din grădini medievale,
Sunt cuprinse de fiori,
Cavaleri le dau târcoale.
Se-aud strune de vioară,
Horele se prind la joc,
Turtă iau o inimioară
Din mijloc de iarmaroc.
Trece ziua, vine seara,
În căruță stau posac,
Am uitat acasă scara,
Nu pot urca în copac.
În copacul ce în vise
Voi găsi plutind ușor,
Amintiri și file scrise
Din lumea poveștilor.
-Nu fi amărât, nepoate!
Spune-mi mie orice vrei!
-Fă-te tânăr de se poate,
Și ia-mi pupăza din tei.
001279
0