Poezie
Ritmul vieții
2 min lectură·
Mediu
Toată lumea în sat bate
De cu dimineață-n zori,
Un ecou strident străbate
Ulițe, păduri și nori.
În casă bate pendulul,
Buimăcit, iar m-am trezit,
Căci, cocoșul meu, fudulul
Cântă ora răgușit.
Se bate gura la coasă
De-un țăran și el știrbit,
Vrea să taie iarba grasă,
Este vremea de cosit.
Se bate la fierărie,
E mult fum, e infernal,
Foale țin flacăra vie
Pentru-a potcovi un cal.
Calul din copită bate,
Ulița-i plină de praf,
Se aștern pete ciudate
Pe flori albe, la cearceaf.
Blând dogarul bate doaga,
Cercul parcă-i un inel
Pus să-nobileze braga,
Și vinul alb, tulburel.
De-i necaz sau sărbătoare,
Clopotul se bate-n sat,
Oameni vin cu mic, cu mare
Să vadă ce s-a-ntâmplat.
Se bat nucii, se bat prunii,
Se sparg lemne pentru foc.
Și-n amurg precum străbunii
Se bat horele la joc.
Eu aștept seară de seară
Să pun capul, vreau s-aud
Cum bate o inimioară,
În pântecul tău cel crud.
Plin de dor, de nerăbdare,
Te ating, te mângâi iar,
Simt cum bate din picioare,
Bate-o ființă.. plâng, tresar.
Bate vânt, e vijelie,
Închid ochii, cad în vis,
Bate-un prunc, o poezie,
La mașina mea de scris.
Vin și pleacă anotimpuri,
În a timpului bătaie,
Se aștern riduri pe chipuri
În a vieții hărmălaie.
001.279
0