Poezie
Bătaia de toacă
2 min lectură·
Mediu
Vreau acum să povestesc
În graiul meu oltenesc,
Ce văzui eu astă vară
În excursie prin țară.
Ce văzui? văzui pe dracu...
La un schit numit...Săracu.
Mergeam singur pe-o alee,
Se băgase-ntr-o femeie.
Pășea-ncet, era desculță,
O fată simplă, drăguță.
Părul lung și despletit,
Din senin m-a ațintit.
Când dădui să trec de ea,
Hop! căzui într-o belea.
Tremura-mi, făcea cu ochiul,
Eu în gânduri cu deochiul.
Credința vrea să-mi răstoarne?
E frumoasă! vai ce coarne!
Eu visez în mânăstire?
-Du-te de-aici ispitire!
Dintr-o dată... a picat,
Cu putere a țipat.
Parcă-a zis naiba...un nume?
N-am înțeles, făcea spume.
Am fugit! nu e de joacă...
Și am nimerit la toacă.
O bătui, săreau scântei,
Unde sunt păstorii mei?
Au venit bulbuc, grămadă,
Pe satan în trup să vadă.
Popi cu bărbile-n pământ,
Măicuțe cu crucea-n vânt.
Începură să se-agite,
Păreri multe împărțite.
Cum or face, cum or drege?
Hotărâră să o lege.
Tăbărâră toți cu sfoară,
O ținură, o legară.
Se zbătea fară puteri,
Parcă erau temniceri.
Au adus cruce, tămâie,
Dracu-n ea să nu rămâie.
Au adus robe și cărți,
Dracu să o ia prin părți.
Mai ziceau în bărbi o rugă
Dracu să o ia la fugă!
Și strigau cu voce tare
-Noi facem exorcizare!
Dracu nu iese, se miră,
Veni seara, obosiră,
Și în noaptea liniștită
O lăsară răstignită.
Fata se uită la stele
Poate sus scapă de rele.
De minciună, de morală,
De tristețe, de-a sa boală...
Ochii i-a închis ușor,
Trece-n lumea umbrelor
C-un oftat abia șoptit,
Iar pe loc m-a țintuit.
Ca să dezlege misterul,
Se adună azi tot clerul.
Vor să stea, să facă pândă
Dracului să-i de-a osândă.
Vin spre fată, ce stupoare!
Nu zăresc nicio mișcare...
Între ei își dau alertă
Fata zace, e inertă.
Popii-ncep cu rugăciuni,
Poate se iscă minuni...
Regretul lor este mare,
Că n-a avut lumânare.
Nu regretă c-au ajuns
Să facă lațul prea strâns.
Nu regretă c-au distrus
Suflet pur, venit de sus.
Pe aleea cu mulți plopi,
Desculță venea la popi.
Vroia sfat, o alinare
Dar a primit condamnare.
Din prostie, dintr-o comă
S-a transformat în fantomă.
Fata și azi era vie,
A avut... epilepsie.
Biata fată, o jelesc
Cu giulgiul meu o-nvelesc.
Stau, mă-ntreb e cu putință
Asta e a mea credință?
Îi făcui la foaie cruce,
Cerneala să se usuce
Versul meu, creștin săracu
Îl scrisăi, mă puse....dracu!
001.210
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ene Adrian Daniel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 395
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 92
- Actualizat
Cum sa citezi
Ene Adrian Daniel. “Bătaia de toacă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-adrian-daniel/poezie/13903670/bataia-de-toacaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.