Poezie

Dulce sărutare

1 min lectură·6 iulie 2009

Mediu

Am o floare în grădină,

Dar, îi trebuie lumină.

Soarele nu o ajunge,

Stă în umbră și tot plânge.

Vântul rece stă la pândă,

O vede mică, plăpândă,

Pe sub poale să-i ajungă,

Cu bătaia lui s-o frângă.

Din senin vântul pornește,

Firul mic se ghemuiește,

Din petale-și face scut,

Îmi cere să o ajut.

-Pune-mă acum în glastră

Și m-așează la fereastră.

Nopți și zile te-oi veghea,

Voi lumina ca o stea.

Haide omule pribeag,

Demult mă privești cu drag.

Se oprește, lung suspină...

-Din ochi verzi am luat lumină.

Mă aplec încet, tăcut,

Timid îi dau un sărut.

Floarea galbenă roșește,

Vântul turbat se oprește.

001.160

Ene Adrian Daniel. “Dulce sărutare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-adrian-daniel/poezie/13895588/dulce-sarutare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.