Poezie

La salcâmul din grădină

1 min lectură·14 iunie 2009

Mediu

La salcâmul din grădină,

Te aștept e lună plină.

De o vreme nu mai treci,

Crește iarba pe poteci.

Þi-am făcut un leagăn mare,

Bate vântul pe cărare,

I-am pus gânduri, ghiocei,

Cu sunet de clopoței.

Scândura-i din lemn de soc,

S-avem dragoste, noroc,

Să ne legănăm cu dor,

Duși de vis ușor, ușor.

Sfoară țes din trandafiri,

Leagănul unei iubiri,

Din bujori și garofiță,

Îți fac mândră, coroniță.

Am adus și niște mere

Să mușcăm, când setea cere.

Și o pătură din lână,

Trupuri pe ea să rămână.

Acum cânt la o vioară,

Cu arcuș din lăcrămioară,

Cântecul să te aducă.

De tine mi-e dor, fătucă.

Bate vântul de un ceas,

Clopoțeii nu au glas.

Timpul trece, nu apari,

Clipele sunt ani stelari.

Din salcâm cu frunze plouă,

Ai uitat să mergi prin rouă,

Stau în leagăn nemișcat,

Unde oare ai plecat?

001.262

Ene Adrian Daniel. “La salcâmul din grădină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-adrian-daniel/poezie/13891978/la-salcamul-din-gradina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.