Emma Greceanu

Ne-am întâlnit apoi abia după trei săptămâni. Suferisem cumplit în primele două, era ca și cum o înghițise marea sau nu existase decât în mintea mea. Nu știam unde să o caut, nu aveam nici un număr

De mic copil Ana fusese altfel. O născuse maică-sa la șapte luni, era stângace, era singuratică și peste toate astea un accident stupid îi însemnase obrazul drept cu o cicatrice ce avea să

Încet, temător, Dănuț fratele Anei a reușit să dărâme zidul resemnării după care se ascunsese sora lui. Multe nopți nu reușise să adoarmă el, oftând, cu ochii ațintiți în tavanul casei lor căutând

Dragă domnule S Cerul se întunecă de ploaie. Dincolo de ferestre, risipite ici-colo sunt căpițe cu fân, case, măslini, șoseaua și-n completare, ca într-un tablou copilăresc, pentru un spațiu

În sfârșit te-ai trezit, domnule Drahomir! Ai avut un somn lung și greu, febra te-a copleșit de câteva ori și-am fost nevoită... De fapt ce mai contează, probabil te-ai simți jenat să auzi că ai

Dragă domnule S. Nu mă pricep să încep o scrisoare și mai ales nu mă pot încadra total în acel tip de formulare specifică. Poate a scrie pentru mine e de fapt o confesiune înainte de toate

De ce aș fi supărată dragă domnule S? Nu aș avea de ce și pe deasupra constat că nu-ți mai amintești cît de greu reușeai să mă superi într-adevăr. Am primit în sfîrșit vești de la tine, nu pot

La radio cântă în surdină o melodie veselă iar ea, deși e conștientă că magazinul în care lucrează e din sticlă și poate fi văzută, schițează pași de dans , cu mâinile în

În amintirea lui Gabriel, faptele se înfingeau cu o îndârjire nefirească, mintea lui păstra, deopotrivă, cele mai insignifiante momente, simple flash-uri înregistrate fugitiv, la fel de bine

Se trezește lângă Mihnea. Știe pentru că îi simte răsuflarea caldă în scobitura gîtului. Degetele brațului așezat protector peste mijlocul ei tresar, iar ei, privindu-l zâmbind prin somn, i se pare

Îmi amintesc acele după-amiezi de vară când, la umbra castanilor înfloriți, rătăceam pe străzile din Brașov, melancolică și mută. Abandonată căldurii, rătăceam printre casele din cartierul vechi

După un timp am deschis fereastra. Aerul era rece, străzile umede, cerul opac. Nici urmă de stele sau de înalt în care să te arunci cu gândurile. Nici măcar viitor nu era. Și oricum viitorul e doar

De obicei merg cu pași mărunți, fără să privesc înainte, cu mâinile în buzunare, mă afund în gînduri și merg, predau rapoarte nimănui, găsesc, într-o grabă nejustificată și aranjez priorități,

apatia plutește în aer ca un fum de țigară eliberat în silă după un alt fum un timp pe care mi-e lehamite să-l delimitez adorm visez un ceas și-n interiorul lui un șir nelimitat de ceasuri senzația

dimineți de iarnă cu ploi mărunte cernute în lumina felinarelor vechi, când doar zgomotul cadențat al cizmelor lovind asfaltul ud e singurul reper că se întâmplă, că ești treaz, că treci cu

Uneori, aici, odată cu lăsarea serii, o senzație ca un suspin îndelung al unui trup relaxându-se, se simte coborând parcă din înalt. Treptat, dar profund, el îmbracă străzile, odată cu întunericul

- Te temi de întuneric? Gabriel gâfâia, urcând, alături de ea, o străduță mică, pietruită. Undeva, sus, lumina zilei, ridica umbrele ca pe niște cearșafuri, de pe casele aliniate perfect, de-a

Dorm pe burtă de obicei. Pentru că din cauza durerii de spate așa mă simt cel mai comod, îmi întind o mână peste tăblia patului, cealaltă sub mine, cu palma deschisă spre interior, cu terminația

- Astea sunt pentru tine, a spus Teresa și i-a întins, zâmbind un buchet de flori. S-a urcat pe bicicletă, i-a mulțumit scurt și s-a îndepărtat, fără să privească în urmă. Era nervos, privirile

respir. starea apăsătoare de abandon îmi perforează plămânii, curge spre terminații, umple spații despre care aș vrea să nu mai știu. cu degetele îmi apăs ochii, mă simt ca o sălcie

Când a ieșit nu mai ploua, s-a așezat pe prima bancă pe care a găsit-o izolată, de fapt era un cadru alcătuit din bănci dispuse în patru laturi, acoperite de o vie desfrunzită. În mijloc, o fântână

Până în zilele Crăciunului a fost atât de cald încât micii cireși de pe pista ciclabilă au înflorit pentru a doua oară. Pisicile au intrat prematur în călduri, cicliști profesioniști sau de ocazie au

tot ce constituie viața mea au fost și vor fi frânturi de senzații combinate cu imagini un amalgam de idei subiective unele dizolvate în altele toate luptând în interiorul meu să iasă la