Emma Greceanu

multumesc pentru trecere si pentru semn,
probabil o sa continui,

e la fel de probabil ca tu sa pierzi un comentator incercand sa iei apararea acestui text:)
glumesc desigur

si domnul Andru nu mai apare, cred ca inca mai cauta infrigurat prin biblioteca acele fraze copiate de mine :))

asa e, sunt ca de obicei amestecuri de realitati cu fictiune

in ce priveste reactia pe care ar trebui sau nu s-o am, eu mereu am raspuns cam tuturor celor care au considerat ca merita sa-mi lase un semn de lectura
cu mici exceptii e adevarat,

bineinteles ca nu puteam tacea, sa ti se spuna ca ai in text fraze similare cu ale altor autori e aiurea, nu neaparat din orgoliu, tu stii ca orgoliul meu e aproape inexistent,
si sigur sunt de acord ca nimic nu e nou si e posibil sa fi vorbit despre aceleasi trairi despre care au mai vorbit si altii,
nu ma indoiesc de faptul ca au facut-o cu mult mai bine decat mine

dar sa se spuna am copiat cred ca e frustrant pentru oricare
in concluzie tre sa argumenteze sau sa-si ceara scuze

in fine...
multumesc pentru lectura si pentru semn
bucuroasa ca de obicei de trecerea ta:)
te mai astept:)

da Teodor, ma pierd in timpi si-n fraze lungi de cele mai multe ori,
tot incerc sa le scurtez, dar se pare ca tot lungi le las
o sa reiau textul la citit si daca imi suna si mie prost o sa modific
multumesc mult pentru lectura si pentru sugestii
te mai astept:)

adu frazele similare de care zici
dar sa fie similare te rog

si daca presupui ca nu am citit Muntele vrajit cum poti afirma ca m-am inspirat din aceasta lectura?

iti pot aduce si eu exemple de autori celebri care scriu in acelasi stil cu altii, care preiau subiecte pentru a le dezvolta, care nu se ascund pentru faptul ca i-au avut ca mentori

insa eu nici macar asta nu am facut


influente latino americane?
ar fi bine sa pot ajunge la performanta lor

si ma opresc aici pentru ca a spune ca am copiat fraze din altcineva e deja prea mult si nu stiu de ce am impresia ca ti-ai construit acest comentariu dupa lecturarea unui comentariu anterior emis asupra acestui text, in care eu recunosteam faptul ca, din lectura mea fac parte si autorii sud-americani.
as putea spune ca te-ai inspirat, nu?

as putea spune ca te inseli.

poate intr-adevar am repere, am din ce sa ma inspira ca sa zic asa, dar nicidecum din ceea ce citesc,
si-apoi felul tau parintesc de a ma sfatui, fara macar sa ai habar despre felul in care imi creez textele, e cel putin ridicol.

ar fi fost bine daca ai fi dat acele exemple despre care vorbesti, sa fi subliniat ce anume crezi tu ca e imprumutat
subiectul, stilul, anumite rationamente?
asa e simplu, multe seamana cu multe, pentru ca despre aceleasi trairi vorbim toti.
Argumenteaza, te rog!

multumesc pentru semnul de lectura

sunt usor nedumerita cum arata o capita de fan iminenta?

IMINÉNT, -Ã, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.

arsa de soare ca o capita de fan iminenta? e total absurd lipsit de sens cel putin din punctul meu de vedere
sa se intample ce?

ce poate fi inevitabil la o capita de fan iminenta?


apoi m-am speriat tare de tot de lacustele alea infricosatoare care sar ca niste iepuri cum intri in lanul cu grau porumb cereale pop corns livezi de pruni etc...


dupa opinia mea e o totala harabaura nu inteleg absolut nimic din ce ai vrut sa transmiti - cred ca de fapt nu ai vrut sa transmiti nimic te-ai jucat si tu un pic azi pacat ca mi-am pierdut timpul in pagina ta

Mihai
tristete poate nu e cuvantul potrivit totusi, pentru ca incerc sa echilibrez pe cat posibil starile, asa cum le traim fiecare dintre noi
amestecate
si sa stii ca acest fragment l-am scris fiind intr-o stare de buna dispozitie usor deplasata as putea spune:)
dar depinde de felul cum ajunge la receptor, asta dovedeste inca odata ca aceleasi fapte sau senzatii pot fi percepute diferit in functie de starea fiecaruia dintre noi
multumesc pentru semnul de lectura

alexandru

jumanji zici?
si obiecte animate guralive?
eu sa ma temperez ?:)))))
o sa incerc sa fiu mai concisa in urmatorul fragment
mutumesc mult pentru lectura si pentru apreciere:)

ai dreptate, textele mele se nasc cu acea stare de tristete de care spui tu,
e probabil ”stilul” meu de a transmite
iti multumesc mult pentru semnul de lectura
si te mai astept

si mie mi-a placut
alternanta descrierii cadru-personaj, discursul ei firesc întâmplarea surprinsă la fel de firesc. fără înflorituri inutile, un interogatoriu sau o confesiune a unei femei simple în fața unei camere de luat vederi.
și de asemenea o realitate referitoare la unii dintre semnenii noștri
aș putea spune chiar că îl poți vedea ca fiind un reportaj dacă nu ar fi intervenit vocea naratorului care trasează esențial pentru întreg, detaliile întâmplării
ceea ce poate da dimensiunea de poveste, e doar disponibilitatea destul de exagerată a unei astfel de femei cum e cea descrisă de tine , de a se implica într-o relație atât de ușor...deși e doar o remarcă:)

iti multumesc mult pentru încurajare,
nu stiu dacă scriind voi ajunge undeva sau ”acolo” cum spui tu, iar eu stiu bine ce vrei sa spui:)
știu doar că fac asta cu plăcere, cu teamă, cu furie
si iar nu stiu daca ma voi linisti vreodata, chiar privind o perspeciva atat de satisfacatoare cum ar fi cea a publicarii textelor pe care le scriu.
astept si eu sa vina acea zi in care sa scriu ”m-am linistit, in sufletul meu e armonie” :)
multumesc pentru semn


de fapt, multumesc pentru tot:)

nu pot spune că e într-adevăr muncă. poate timp în care poți evada din cotidian, poate o plăcere anume de a comunica astfel cu ceilalți, se poate să fie un cumul alcătuit din mai multe stări la care, dacă adaugam muncă nu mai aveam greșeli:)))
te felicit de asemenea.
si-ți multumesc mult pentru vizita:)

nu am nici o obiectie fata de rezultat, textul avea greseli
și nu mă descurajez nicidecum, consider că e de ajuns și atât, faptul că a fost admis în concurs.
vă mulțumesc pentru stea și vă felicit de asemenea pentru textul postat,
deși am recunoscut stilul dumneavoastră tot am avut o umbră de îndoială citind finalul:)

multă sănătate și spor la scris:)

într-adevăr cred că am mai recunoscut faptul că nu mă îngrijesc foarte mult de forma finală a unui text. e și neglijență și oarecare siguranță uite, destul de falsă,că mai important e subiectul tratat, ideea că trebuie doar să aduci imagini clare în fața cititorului.
desigur nu am dreptate și-atunci rămâne doar neglijența deoarece Mihai chiar avea dreptate, citând o combinație destul de nereușită din varianta postată la concurs.
e ca și cum conduci liniștit,admiri pisajul și deodată te poticnești în vreo groapă. s-a dus dracu toată atmosfera.
in fine,îmi pare rău că s-a ajuns la polemică dar n-am intervenit în nici un fel pentru că se aducea prea puțină atingere textului din păcate...

cât despre comentarii e normal să fie puține pentru că există mereu o lege a compensației
sau mai e varianta că textul nu prezintă interes:)

o felicit pe Eugeniei pentru organizarea concursului, astfel fiecare dintre noi, cei pretendenți ai scrisului, am avut ocazia să ne desfășurăm și mulțumesc juriului pentru evaluare.
și ție alexandrule pentru comentariu desigur, mulți poate nu știu de câte ori mi-ai calificat încercările mele de poezie drept catastrofe nucleare:)))

gata, final, the end :))))
e îndeajuns am tărăgănat-o destul, există și un așa zis happy end, ce să-ți dau mai mult?
tu desigur ai văzut acolo doar una dintre fețele monedei cum se zice:)
multe gînduri are omul nu?
dacă și le-ar exprima pe toate verbal, în relațiile dintre ei, ar fi un haos cred,
nu ne-am suporta nici o zi unul pe celălalt:))))
așa că scriem despre ele
te mai aștept, mereu sunt curioasă ce anume scoți la iveală din textele mele:)))

si sunt tentată să-ți răspund din nou că ești binevoitor:)))
în mod sigur mai am pînă să mă maturizez:) în scris
mulțumesc mult pentru încurajare sper să te mai prind la comentat în ultima perioadă ai fost destul de eliptic:)
iar pentru mine doza de brut de care uzezi tu comentînd e destul de necesară:)
Crăciun fericit!

intr-adevar literatura e rodul muncii mintii si al imaginatiei, asa cum spui tu

desi daca eu as afirma acum ca nu e nimic real in ce am scris nu m-ar crede nimeni, ar crede ca sigur ma laud
si daca totusi as spune ca e autobiografie as minti pentru ca in text nu se regaseste realitate decat atat cat sa-mi foloseasca asemeni unor piloni de sustinere a veridicitatii textului asa cum bine ai vazut tu
de aceea cand cineva in loc sa-mi comenteze textul a incercat sa stea alaturi de personaj, sa-l compatimeasca sau sa-l incurjeze, nu l-am contrazis desi m-am simtit in sinele meu dezamagita pentru ca am auzit des aceasta idee potrivit careia scriindu-ti viata nu contribui cu nimic la dezvoltarea literaturii
desi la fel ca oricare afirmatie si aceasta poate fi relativa
si atunci mi-am cautat singura defectele si le-am expus, tocmai pentru a evidentia dorinta mea de critica pe text

am citit in ultimul timp cateva carti scrise in aceeasi tendinta si m-am intrebat daca acei autori s-au inspirat din propria lor viata
am judecat insa ca acest lucru e imposibil deoarece in orice se adauga acea doza de subiectivism si nimic nu e absolut clar in mintea noastra in ceea ce priveste amintirile
deci ar fi valabila si reciproca..nici o autobiografie nu e suta la suta realitate
si sunt exemple in literatura

in concluzie m-am folosit de realitate atat cat sa imi pot lua zborul in imaginar..asa as putea spune

si in ce priveste stilul, al meu nu e inca unul clar conturat, am mai spus, desi stilul aparent autobiografic sau confesiv e preferatul meu deoarece e mult mai intim, ajunge usor in mintea si inima cititorului
nimic rau in asta toti vream sa transmitem:)

si sa spui ca autobiografia nu cere inspiratie sau munca e cel putin imprecis
daca folosindu-te de fictiune ai o plaja imensa pe care o poti exploata in autobiografism depinde totul de felul cum reusesti sa transmiti de multe ori clipe ale unei vieti mai mult sau mai putin interesante
in ambele situatii trebuie sa uzezi acel ton neutru, asa cred

multumesc mult pentru stea, sper sa te fi lamurit cat de cat asupra observatiilor tale pertinente desigur:)
te mai astept:)

da Carmen, am incercat sa redau totul cat mai firesc,lucruri sau stari privite cu ochii unui copil, desi am intervenit uneori si poate am explicat prea mult
poate ar fi trebuit sa las cititorului concluziile
ma bucur ca te-ai oprit sa lasi un semn, te mai astept:)

am incercat sa redau stari sau idei percepute desigur subiectiv ...nici nu se putea altfel
multumesc mult pentru semnul tau de lectura
te mai astept:)

da, eu scriu mai ales texte lungi:)))
daca ai reusit sa-l citesti tot si ti-a facut si placere nu pot decat sa ma bucur
multumesc mult:)