Emma Greceanu

Nu pot decât să vă mulțumesc .

Cred că am folosit toate cuvintele care se folosesc în mod convențional pentru a mulțumi cuiva...și-atunci cum aș putea să procedez acum pentru a vă transmite sentimentele mele pentru cuvintele calde pe care le-am citit în comentariul dumneavoastră? Nu știu...atunci când scriu imaginându-mi ceva ...am impresia că îmi dictează cineva iar eu nu fac decât să transcriu...
Când sunt pusă în fața unei situații reale, deodată toată vraja se rupe și toate cuvintele devin la fel, uzate, banale ...
Vă mulțumesc!

Îmi pare rău că încă nu sunteți satisfăcut de detalii...Și chiar de ar fi fost o critică ...nu m-ar fi deranjat, orice observație e constructivă atât timp cât e pertinentă...
Mulțumesc pentru trecere(mi-am însușit această expresie)și vă mai aștept.

Ați folosit cuvinte mult prea frumoase și nu pot decât să vă mulțumesc ...nu știu ce altceva aș putea spune ...aștept ca și pe viitor să fiți alături de încercarea mea de a împărtăși celorlalți gândurile mele despre viața noastră, despre trecerea efemeră a multor suflete neștiute de nimeni, prin această lume.

În primul rând trebuie să vă mulțumesc pentru implicare.Apoi , voi încerca să mă \"disculp\" pe unde nu m-am făcut înțeleasă.
Orice autor care emite idei sau combină cuvintele după cum simte, se face răspunzător pentru corectitudinea și înțelesul lor în context, deși toate combinațiile pe care le creezi vin din interior și nu prea trec prin filtrul semanticii.
Expresia \"ghearele incertitudinii\" e incompletă acolo într-adevăr, dar toată acea propoziție e doar un preambul și aici sunt eu de vină pentru că nu m-am priceput niciodată la începuturi. Explicația acelei stări va veni însă din urmă la momentul potrivit și-apoi contopite aceste fragmente încă nesigure poate...poate vor avea o coerență mai clară.
Mi-am repetat în minte\" gest tacit\" după ce v-am citit de nici nu mai găseam sensul clar al acestor două cuvinte...
Așa am simțit să scriu acolo...
Apoi gramatical într-adevăr sunt iar de vină pentru că nu revin asupra textului de teamă că nu voi mai avea curaj să-l trimit.
Vă mulțumesc sincer pentru critică, voi avea grijă să greșesc mai puțin și vă aștept cu alte observații.

E foarte important pentru un începător orice comentariu, orice critică...
Și e cel puțin încurajator când primești comentarii sau critici(mă repet în mod voit) de la autori pe care îi apreciezi chiar dacă nu ai curajul încă să intri și să le transmiți personal gândurile tale .
Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Și de ce abia câțiva cititori, printre care și dumneavoastră, au găsit de cuviință să comenteze ceva...orice...nu laude ci ...Știu, e o naivitate să cred că o să fiu remarcată..dar când ești nesigur pe ceea ce faci, când citești texte pe care ți-e greu să le înțelegi sau pe care uneori le găsești cel puțin ciudat de complicate, ai impresia că...ai rămas undeva în urmă, că lumea a evoluat iar tu, deși te \"resetezi\" alături de ei, ....tot nu reușești să înțelegi mare lucru...Mă lupt cu o \"boală\" de când mă știu...impresia celorlalți ...întotdeauna m-am văzut prin ochii celorlalți.În fine, probabil e irelevant ce scriu acum drept răspuns la un comentariu dar ...incertitudinea e de vină...

Sunteți binevoitor să mă considerați în stare să scriu o carte...Mai înainte m-am uitat la câteva biografii și m-am descurajat puțin...doar puțin pentru că dorința de a scrie, e egoistă și probabil o să continui ...
Nu știu poate pentru că sunt un om simplu ,nu reușesc să înțeleg măcar unele texte ..ce să mai vorbim de critică...Îmi place proza clară, pe înțelesul mai multor categorii sociale...
Și cred că am comentat deja prea mult...
Vă muțumesc încă odată(și pentru data trecută când am uitat)pentru încurajare.

Ceea ce scrieți îmi amintește de \"Arhanghelii\" sau de\" Catarina\" două cărți pe care le-am citit de mai multe ori.Deși n-aveam la început răbdare să citesc partea de descriere(n-avea dialog).După ce terminam cartea însă , mă întorceam și citeam și începutul.
Nu știu, în termeni critici cum se scrie când îți place ceva...stilul e nu știu cum...metaforele sunt ...sau nu sunt.Aș putea... dar e mai simplu să spun că-mi place.

Ați explicat cred ...mai bine decât aș fi făcut-o eu de ce n-am insistat pe detalii.Cât despre importanța cu care privesc părinții, \"eșecul\" fetei e discutabil...oricum din punctul meu de vedere nu aveau nici o altă alternativă decât s-o încurajeze să meargă mai departe.
Vă mulțumesc însă. Aș fi onorată ca și pe viitor să primesc comentariile dumneavoastă.

Am fost acuzată adesea în discuțiile libere că detaliez prea mult.
Stiți expresia \"treci peste amănunte\" .
Dar constatarea dumneavoastră vine să mă ușureze de un complex pe care-l căpătasem (\"cred că vorbesc prea mult\").
Și totuși ...așa mi-am imaginat eu ...amănuntele sau motivele unei despărțiri sunt...uzate, mereu aceleași și cred că erau irelevante.
Mulțumesc oricum pentru sfat.

Mulțumesc atât pentru critici cât și pentru aprecieri.Înseamnă foarte mult amândouă pentru mine mai ales pentru că am scris mult dar n-am avut curaj niciodată să arăt cuiva .Am descărcat de pe internet o aplicație pentru diacritice și sper să nu mai greșesc...