emilian valeriu pal

Mi-am facut in ultima perioada un obicei sa citesc o poezie incepind cu sfirsitul. Incearca si tu sa citesti asa. Personal, mi se pare mult mai misto, mai puternica, mai legata. Nu spun ca varianta asta nu e reusita, dar e util ca experiment. Pentru mine mi se pare mult mai taios sa incepi cu ultima strofa care se leaga perfect de penultima, apoi vine furia si in cele din urma luciditatea primei strofe.

La coniace nu ma pricep, ca nu le duc. Da la bere sa zicem. Detoxifiaza tinichii :)) Poti sa intrebi pe cine vrei. Cit despre politai, la crisma la nea Petrica al meu in fiecare seara se aduna patru politai comunitari care joaca table. Iar la barul de linga inca trei care joaca biliard. Deci cartierul e pe miini bune, cum s-ar zice. Se vegheaza intesns la detoxifierea rinichilor nostri. Si ai lor. Sanatate curata nene Liviule.

Probail ai dreptate cu sugestiile tale. Anul trecut pe vremea asta scriam Despre moarte si alte obsesii. Eram mai coerent atunci. Acum nu am vrut decit sa-mi las mie un fel de semn de carte, de aia e si incadrat la personale. Pruncul in covatica sint eu, asa ma acoperea cu patura. Si da, nu e un text prea bun, dar toti o dam in bara uneori. Sau de cele mai multe ori.

Ma bucur ca am putut sa fiu partas la aceasta initiativa. felicit initiatorii proiectului. Dincolo de simptatii sau antipatii, acerst proiect a dovedit ca membrii unei comunitati literare, chiar daca sint departe, uneori pot fi foarte aproape.

Silvia, scriu ca la latceva nu cred ca ma pricep. Multumesc de semn.
Gena, e o vindecare reciproca. Si am fost rapper pina am dat de Jim Morrison si James Hatfield. :) Ai sa descoperi si de ce nu m-am facut preot. :)
Arvel Jadder, prima parte a fost de incalzire. Partea a doua e putin mai consistenta.
Geta, multumesc de lectura.

Onorat. Da, prefer propozitiile scurte pentru ca imi au si mie senzatia de viteza, de acuratete. A pune concluzii e si pacatul meu de care nu ma pot debarasa. Dar poate e mai bine. Mai urmeaza, bineinteles si alte texte din seria asta. Nu stiu daca voi reusi sa fiu la fel de detasat, dar am invatat ca in momentul in care ma implic prea mult pun punct unei serii. Multumesc si te mai astept si in 2 club(doi). Si iti mai multumesc pentru ca ai inteles perfect povestitorul si nu scriitorul.

Andru, sincer nu am vrut si nici nu tin sa scriu postmodernist. E pur si simplu o chestie de revolta. Iar daca am folosit expresii carora unora le pot aparea ca vulgare, nu asta a fost intentia mea. Iar faza cu rahatul din mijlocul camerei e cit se poate de adevarata. Multumesc de semn.

Gena, ca tot ai pus problema asa, m-am gindit o clipa si am zimbit.
Prima data am invatat sa joc tenis de masa si o faceam destul de bine pentru ca eram stingaci. Apoi am invatat sa merg pe bicicleta pina am cazut urit de tot si si mi-am zis ca nu mai merg in viata mea cu bicicleta. In cele din urma, pe motocicleta n-am invatat sa merg, dar am invatat sa dezasamblez cu ochii inchisi un motor de Simpson. :)Cind stai si te gindesti ca toate astea sint adevarate nu mai conteaza ce drac e atita timp cit au trecut toate.
Prea generoasa in aprecieri, eu sint un simplu povestitor. Probabil daca as avea copii n-as mai scrie aici. :)))
Multumesc.

Am citit textul inainte de a fi recomandat si sincer nu m-a dat pe spate. nu vreau sa zic ca e bun sau e prost. Dar m-au amuzat comentariile.
Daca Alina Manole nu poate sa vada un text de la \"Noiembrie\" incoace sa nu-ti para rau. De-atunci s-au scris un milion de texte din care o suta de mii se merita citite. Nu sintem instante literare. Personal, in afara de infatuare in textul ala nu am vazut nimic. Eu cred ca stii ce vrei de la acest text. Ai vrut sa comunici cuiva ceva si unii au rezonat. Nu e un text care va ramine in istoria literaturii romane, dar e un text care stie exact ce vrea sa zica.
Iar Tosa voia sa-ti dea stea da i-a luat-o cineva inainte si ii e ciuda.
Dincolo de toate astea am mai citit de la tine cite ceva dar am inteles. se pare ca sintem o natie de prosti. Daca un editor recomanda asta nu inseamna un certificat de valoare literara. Da noi nu. Ne place sa ne complacem intr-o stare conflictuala care nu aduce nimic nimanui. Nici autorului nici cititiroului.

Dana
E unul din cele mai frumoase comuri de pina acum, de cind sint eu pe aici. Da. Sper ca intr-o zi(probabil in noiembrie) sa stam la muzeu a ne povestim. Si tu si eu si victor si care vor mai fi. Si neaparat Muratti. Dincolo de autor e un om. Si tu ai vazut asta. Si ai ramas.
Si-mi aduc aminte atunci la Deko, cind am ramas cu voi. Si ramin.

Gil Vlad, cred ca eu iti sint dator cu tigari.
Orice iti iau numai nu Light. Multumesc. E un semn de suflet si apreciez.

Dan Ionut.
E curios cum literatura aduce impreuna oameni care aparent nu au nimic in comun decit niste lucruri nespuse. Multumesc.

Ioana
Cind vei ajunge in America sa-ti aduci aminte de Timisoara-Iasi(fara loc rezervat). Si de Mirela. Stii tu de ce. :))

Alina, m-am gindit o vreme ce sa-ti raspund. Textul asta era in sine o renuntare la orgolii. Se pare ca nici tu n-ai inteles nimic. N-o fac din orgoliu si nici din rautate. As vrea sa intelegi ca dincolo de monitoare sint oameni. As vrea sa intelegi ca nu-mi faci nici o favoare daca te caut pe mess si-mi trimiti volumul la bistrita. As vrea sa intelegi ca scopul meu nu e sa scot un volum. As vrea sa intelegi multe dar se pare ca eu ascult vibefm si tu.. altceva. A fost o fraza in acest text pe care am scos-o din respect pentru tine. Tu imi vorbesti mie de orgolii offline? Sau m-am luat de cineva si tu ai luat atitudine? Ei, de-abia asta e orgoliu. Restu e offline, cum ziceai.

In semn de respect va spun asa cum zicea Radu Herjeu: va multmesc pentru ca in drumul meu spre nicaieri mi-ati permis sa trec prin vietile voastre.

Ionelia
Da, toti am simtit la un moment dat frustrari. Important e ca pina la urma am ramas. Despre club iti impartasesc parerea. E o executie in public. Macar de-ai muri lent. Nu. Acolo te ingroapa.
Multumesc pentru ca ai pasit pe aici. Poate intr-i zi ne-om vedea la Telegondola lu Pinalti ca tot a avut clientu cu numaru un milion. :)

Anni, da, ai inteles perfect. Multumesc pt ca ai fost alaturi.

Leonard Ancuta
Tu nu ai inteles absolut nimic din acest text. Tu imi vorbesti mie de parca as vrea nemurirea sufletului sau altceva. Ar trebui sa citesti de vreo trei ori sa intelegi. M-as baga in explicatii inutile, dar cred ca cei care au inteles acest text au inteles si comentariul tau.
Autosuficienta. Cu asta am zis tot. Tu esti unul dintre cei care se cred autosuficienti. Macar daca ai avea de ce. Ti-am zis si personal cind ne-am intilnit. Cind te apuci sa scrii ceva? Ai facut un com total pe linga. Am vorbit eu de moarte? De recunoastere post mortem? Deschide ochii: am zis ca-mi asum textele pentru ca stiu sa le definesc acum. Tu compari responsabilitatea cu dusul la femei. Asta spune tot. Responsabilitatea ma obliga. Cel putin pe mine. Altora le poate aduce femei. Si nu o spun cu rautate.
Nu sint inca bun, inca nu am scris ceva care sa ramina. Pentru mine atunci capata sens. Pentru altii visul de a scoate o carte probabil e o confirmare ca-s buni.
Pentru mine visul de a fi bun e undeva departe. Se vede ca n-ai inteles nimic din tot acest text. Te rog nu mai reveni, ca esti pe linga total.
Nu e vorba de asumare aici. In schimb pentru tine poate e. La tine postarea si comentariul pozitiv, eventual recomandarea, e un certificat de valoare. Pentru mine nu. Cu asta am terminat. Te rog sa nu mai intervii pe text decit atunci cind il intelegi. Si intelegi si demersul meu. Pardon, n-ai cum. Ca demersul meu se refera si la tine. Un autor care se lauda pe sine si face orice ii sta in putinta pentru putina reclama e penibil. Gata.
Si da. Nu stiu sa scriu decit bastonase. Tu poti recunoaste asta?

Multumesc de popas si apreciere. Prin natura lor oamenii vin si pleaca. Ca si aici. A fost o vreme in care era mai multa literatura si mai putine orgolii. Se comenta agresiv pe atunci, dar intentia era pozitiva. Acum toti ne aparam textele cu inversunare, respingem din start orice sugestie pe motiv ca sintem geniali. Intr-un fel, sintem toti responsabili de calitatea unei comunitati literare, fie ea si virtuala. Cu atit mai mult virtuala.
Topul poate fi vazut aici:
http://www.romanialibera.ro/a165725/top-10-site-uri-literare-romanesti.html

Sint constient ca exista autori cu state de plata mai vechi decit mine aici. Citeam dimineata topul respectiv si mi-am adus aminte ca, acum cinci, cam in vreme asta, postam primul text. De atunci am asistat la zeci de invitatii si loansari. O vreme am fost invidios, apoi mi-a trecut. Probabil nu o sa fie niciodata numele meu pe o coperta, asa ca mi-am zis ca bilantul asta sa fie asa un fel de lansare. Si-acum rid cind imi aduc aminte cu ce frica am intrat prima oara pe Agonia, crezind ca e vreun cult de sinucigasi. Am cunoscut multi oameni din spatele textelor. Unii au ramas altii au plecat. Din punctul meu de vedere, daca nu exceleaza prin calitate, poezie.ro e o vasta platforma umana. Nu e o lauda ci pur si simplu asta cred eu ca e principalul merit al site-ului.
Multam.

Cititt, placut, natural. Daca Fat Balai in episodul urmator nu doarme, iese pe balcon si aude hohte de ris, trebuie sa stie ca in camera alaturata un cititor sta pe net si ride de unul singur.

Eu am o vorba: cu cit vrei mai putin de la tine, cu atit iti iese mai bine. Nu m-am considerat niciodata poet sau prozator. pe astea le las in seama poetilor si prozatorilor. Cel mai mult imi place cind se scrie cu detasare, cu furie cu groaza cu tristete, iar eu sa simt lucru asta din ce citesc. Cel mai mult imi place cind omul scrie dezinvolt, fara pretentii si isi asuma acest lucru. Poezia, proza o las in seama celor care dau verdicte. Eu vreau sa tin minte omul.
Si-l tin.
De aia si monologul asta. Din cind in cind mai las un semn ca-mi place naturaletea si nu incorsetarea intr-un anume gen.

Onorat de apreciere. Cind eram mic imi doream sa fiu pictor. A reusit frate-miu, eu nici macar sa desen un om simplu nu puteam. In schimb am niste ochi cu care pot sa-i descriu. Nu ma pot abtine, e probabil si un defect profesional, de a obserav tot ce misca.

Eu nu am fost acolo, dar in capul meu mi-au facut propriul tirgusor de legenda. Multumesc de semn.

Imi cer scuze, am inteles gresit. Am crezut ca vei citit de la capat doar partea asta.

Sint constient ca e putin cam riscanta incadrarea acestui text la proza, dar pentru mine nu prea conteaza incadrarea. Este a cincea parte dintr-un proiect care a pornit de la titlul unei melodii. Nu stiu daca ai citit si restul textelor din aceasta serie, ca sa poti intelege.
Multumesc pentru lectura.

Scriu ceea ce nu pot spune sau ceea ce as fi vrut sa spun si n-am avut curaj
Ca multumire pt lectura:
http://www.youtube.com/watch?v=GiX19RTe3VU

Ca sa intelegi ce a inspirat seria asta:

http://www.youtube.com/watch?v=BYQaD2CAi9A