[ ]

azi o să tac nițel. anul trecut pe o vreme ca asta alergam după curul lui băsescu. curul lui băsescu pus într-o cupă de excavator înconjurat de televiziuni. promitea case sinistraților în timp ce pe malul celălalt bunică-miu era scos cu barca din casă. anul trecut pe vremea asta alergam după curul lui borbely și al altor miniștri care se perindau pe la sinistrați ca pe la brîul maicii domnului. l-am văzut atunci o singură dată de hram cînd i-am dus pastile. acum văd casa doar în niște poze de pe desktop. ieri m-a sunat să mă invite la hram. baloane morișcă înghețată barbut bărcuțe. din el au rămas doar ochii și un fes verde. ochii ăia care-ți intră în piept ca niște viermi ce macină o gutuie. poate știe că n-o să mă mai vadă. sigur știe. el stă în pat cu fesul verde pe cap ca un fel de nepot pe care nu l-a avut niciodată. maică-mea duce ligheanul unde își face nevoile seară de seară. eu scriu despre minunata echipă de fotbal a orașului care e lider în liga a treia. eu scriu despre demiterea subprefecților psd despre începutul de an academic la institutul franciscan. duminica lumea se bazează pe mine. colegul meu alex a plecat la iași cu maică-sa. i-au descoperit o tumoră pe creier. duminica lumea se bazează pe mine pentru că țin pămîntul pe umeri. e o nimica toată. scriu în gol scriu în toate direcțiile ca o limbă de clopot. el stă în pat mă așteaptă. eu alerg după curul lui băsescu după curul lui crin. bunică-miu e scos de pompieri cu barca. iujurile îmi fac rău. cîștig la barbut. frînturi de imagini îmi ies din cap ca niște țepușe ca niște creaturi necunoscute care vor să populeze un alt corp gazdă. el stă în pat și așteaptă o barcă. eu stau pe malul apei și încerc să prind oameni. fesul verde îi acoperă fruntea ca o pătură peste un prunc în covățică. îmi scot inima și scriu pe ea cîteva cuvinte. o mototolesc o arunc la coș. scot altă inimă iar scriu iar o mototolesc iar o arunc la coș. nimic nu-mi iese bine.