emilian valeriu pal

Personal, mi-au placut doar doua fotografii care fac corp comun cu textul si cu tonul sau. Ma refer la fotografia cu aprozarul si cea cu oceanul. In schimb, am gasit un text cald, prietenos, cel putin pentru mine, prin tonul familiar cu care vorbesti. Mi-au placut foarte mult doua pasaje:

\"așa că mi-am lăsat privirea să crească
precum o barbă patriarhală\"


\"totul a fost ca un aha!
ca un biberon pus în gură părintește
de naibii știe cine
exact când țipam mai tare\"

Pentru mine e cert, am gasit foarte multa caldura, chiar daca pe alocuri am pierdut sensuri.

any documents, evident

Citeam deunazi un comentariu al unui user al acestui site, un raspuns la o poezie proprie in care zicea ceva de genul ca a crezut ca poezia pe site a murit, avind in vedere ca nimeni nu-l baga in seama. Am citit demult Motorul de cautare, Tradarea lui Caron, Dragoste de(l)user, Povetirile din casa ceasului si atitea si atitea ca n-as sti cu ce sa incep. Si nici cu ce sa termin. Nu e un semn de complezenta, nici de simpatie, nici de prietenie.
\"Cum ar fi dacă
ai afla din întâmplare (sau nu)
că sunt aproape de gata
c-or să mă ia cu lopata\". Cred ca aici se concentreaza tot poemul. Si imi era dor sa citesc o poezie in care cineva sa-mi spuna cum o mai duce, cum se mai moare, cum se mai cauta o cintareata de creta.

http://www.youtube.com/watch?v=T3YiiE6ibeU

Nu le am nici cu arta janopenza nici eu epigrama, dar asta nu inseamna ca nu gust un text plin de umor. Un text excelent pentru mine. Mi-a adus aminte de Agoniada si de Corespondenta din Irak.

Multumesc pentru ca ai inteles ce vreau eu sa spun. Iar citatul vine la tanc sa completeze lehamitea mea.

Silvia, ai perfecta dreptate. Radu Ciornei e unul din autorii mei preferati de pe aici. Uneori sint influentat involuntar, alteori chiar imi propun sa adopt stilul sau de discurs liric. Spre deosebire de Nexus, eu nu stiu unde sa ma opresc, asa ca, dev cele mai multe ori, ajung la o supralicitare a ludicului, fapt care poate da o senzatie de regurgitare.

Undeva intre V. Leac si D. Crudu. Poti mai mult, dar ma rog. E bine sa citesti pe cite cineva care nu se citeste numai pe sine.

Andrei Lucian, eu nu-l urmaresc pe vasile mihalache sau pe cineva in mod deosebit. Sint foarte atent la ceea ce inseamna fenomenul literar virtual. Asa cum stiu cam tot ce se intimpla pe poezie.ro, stiu ce se intimpla pe club, pe fdl, pe hermeneia si alte asemenea. Si utilizez ghioaga cind altii intra cu ghioaga. Nu mi-ai raspuns la intrebarea care ma macina de nu pot trai: de unde stii la ce muzee am fost? Nu incerca sa te scuzi, revenind. Tu-mi zici mie ca ma fofilez, da de fapt tu esti ala care a anticipat ceva ce nu exista, si nu prea ai argumente sa-ti sustii primul com. Si nici pe al doilea.

Vasile Mihalache, din nou, ma faci sa rid, pentru ca tu confunzi doua notiuni care nu au de-a face cu notiunea de poezie.
In primul rind zici ca ma respecti ca poet. Sa fie foarte clar.
Sint un autor, un user in spatiul virtual. Asta nu ma face cu nimic poet. A, faptul ca se primesc stele, ca mai scoate cite un user o carte, e altceva. Rogu-va frumos, cind mai aveti impresii de astea, ca daca postati si aveti comuri apreciative, asta nu va face poeti. Prin reducere la absurd, daca as publica vreodata, asta nu ma face poet, scriitor sau mai stiu eu ce. Enervanta si siloasa este infatuarea cu care altii, de pe niste pozitii relativ egale, vin si-si dau cu parerea. Cind am zis ca mi-e sila de alde voi, exact la fenomenul asta ma refeream.
In al doilea rind, tu confunzi atacul la persoana(de altfel, inexistent) cu o luare de atitudine. E drept, mai dura, dar nu atac la persoana. Am observat o chestie: se recurge la sintagme de gen \"atac la persoana\" cind nu esti in stare sa justifici propria atitudine care a generat acest lucru.
Mie mi-a ajuns. Si pun punct aici.

Veronica, Anni, Sebastian, imi cer scuze. Va multumesc de semn,

Vasile Mihalache, Andrei Lucian,
Va recomand calduros foaarte multa lectura. Mi se pare unul din cele mai bune texte pe care le-am scris pina acum.
Andrei Lucian, cind mai afirmi o chestie de genul ca am fost la nu stiu ce muzeu cazi in penibil. In rest probabil ca vorbesti singur ceea ce nu e un lucru rau. E rau cind rabufnesti in spatiul altora.
Vasile Mihalache, daca vreau sa scriu \"ramuri uitate de soare, batute de vint iar in adiere o vad pe maria magdalena\", o pot face. Am ales la intimplare niste cuvinte. Din pacate, ceea ce faceti voi( o sa dau explicatii mai tirziu). se cheama involutie. Daca Ancutz te-a insteluat era obligatoriu sa-i dai stea? Eu nu m-am bagat in borsul vostru. Si eu nu scriu la minut. Eu stiu unde mi-e locul. Dar cind vad de astia ca voi mi se face sila. Fiecare are un mod de a poetiza. Eu, personal, am ales sa postez numai aici. Uneori, si in alta parte. Dar nu ma cred poet. Daca tu Vasile Mihalache ai descoperit intelepciunea geto-dacica te rog sa o impartasesti.

Mutlmesc de trecere, chiar daca raspund cam rar. Chiar astazi am recitit un poem de pe poezie.ro(Tradarea lui Caron, pentru cei care mai tin minte), fata de care textul meu e doar o imitatie.

trebuia sa-mi dau seama ca e sfirsit de luna si la tine.

Pai, Li, eu contract de vinzare cu clauze de intretinere nu semnez. :) Poate m-oi trezi naibii pe drumuri ca nucilor nu le mai ajunge casa.

un mic typo \"sunt un nepoata\"

O poezie care a reusit sa ma emotioneze cum nu mi s-a mai intimplat de mult. Chiar daca textul e lung, compenseazat prin limpezime, prin liniste, prin rugaciune. Sint multe imagini extrem de reusite din punctul de meu de vedere, dar m-am oprit la asta:
\"undeva unor îngeri le e foame
cu mine nu vor să vorbească nici pe aici
nici în ceruri

așa și pre pământ\'
Si mai e imaginea celor doi copii, costel, iar in urma lui bogdan. Un text de citit cu sufletul.

Poeticul vine de la nervii pe care mi-i face google reader. :)

Din punctul meu de vedere asta nu e poezie, nici macar \"texte\". Un text absolut incoerent, aproape de penibil, doar prin simpla incercare de a suna cumva a mihai dutescu sau a ceea ce se scrie. Tot urmaresc eforturile Ecaterinei de a se impune prin orice fel. Din pacate, se plateste tribut. tocmai din cauza glumelor proaste pe care le face Ancutz acordind stele de-an boulea, site-ul asta a ajuns sa fie subiect de banc. Si el e subiect de banc. Dar o face pe revoltatul cind nu e in stare sa faca diferenta intre un mijloc de apreciere subiectiv si propria lui genialitate.
Cu amaraciune. Ca tot l-am vazut dind lectii de poezie, dind lectii de citire, desi pe siteurile de care vorbeste e facut varza. De aia vine aici. Ca aici se poate impune. Ca aici are gasca de aplaudaci pe care tocmai el ii condamna. Genialitatea lui a atins portile Olimpului. Si sincer, mi-e greata cind vezi cite unul ca asta care se crede bardul natiunii si adevaratul detinator al poeziei care ne doua noua pilde despre ce tre sa citim sau cum tre sa scriem. Ave Leo, muritorii te saluta.

In general, textele mi le lucrez pe doua planuri. Poate fi o calitate dar si cel mai mare defect, pentru ca scap iamginile de sub control uneori. Multumesc de semn.

Ioana, Anni,
Uneori noaptea mai visez un drum de noua ore pe autostrazile din Franta, cu panouri clipind interminet Bonne Anne sau Salge en course. Apoi mai visez ca stau trei ore pe aeroport in Luton, fara sa mi se zica motivul intirzierii, apoi panica de dupa chek in, cind mai aveam o singura moneda sa-l sun pe frate-miu si sa-i zic ca totul e ok si ca m-am imbarcat.
Anni, un medic de la spitalul de aici mi-a promis ca din mai ma inscrie intr-un program gratuit de renuntare la fumat. :)
Multumesc.

\" ar fi s-o iau critic\"

Am urmarit si celelalte episoade, iar acum cred ca a venit timpul sa las un mic semn. De cele mai multe ori citesc si nu las semne pentru ca am impresia ca n-as mai ramine apoi cu nimic. Cred ca in spatele fiecarui om se afla o poveste. Iar daca povestea e bine spusa, atunci devii o parte din ea. Ce imi place cel mai mult(daca ae fi sa o i-au critic) e stilul acesta lipsit de fasoane, zorzoane si pretentii de mare scriitor. Probabil, cu cit iti propui mai putin, cu atit iti iese mai mult. O proza detasata, fara prea multa dramatizare, dar scrisa in asa fel incit drama sa stea ca uleiul deasupra apei.