emilian valeriu pal

sa fim intelesi, o slefuire se face treptat, firesc, nu pentru ca cineva are o alta viziune asupra textului. Dar poate ca lectorul emilian pal e mai tolerant decit lectorul madalina nica.

Imi pare rau, din punctul meu de vedere, uneori faci prea mult exces de logica. Cauti imperfectiuni si uiti ansamblul. Pentru mine acel la fel de imaginar are chiar foarte multa utilitate. Si n-o spun sa-mi apar textul, dovada ca am fost receptiv la sugestii. Cel putin pina acum.

D-na Nache, multumesc frumos.
Madalina, sa zicem ca ai dreptate. N-am inteles insa, ce e cu restul? Adica restul nu e bun de nimic? Restul mai trebuie slefuit? Vad unii sint prea ingaduitori, altii prea exigenti. Cind incerci sa le satisfaci gusturile din mesajul tau nu mai ramine nimic.

Aurel Sibiceanu, Anni, multumesc de cuvinte si semne. Cred ca asta e unl din putinele texte in care am incercat sa tin cont de tehnic, sa ma debarasez de cuvinte intule. Multumesc inca o data.

La imaginea cu lesa ai dreptate. Am scos. La intuneric imi asum cliseul pt ca pina la urma e vorba de lucruri simple.
Regula din final o respect cu sfintenie de citiva ani. Am fost la un moment dat la o sindofrie organizata de primar si atunci, din curiozitate am mincat oua de prepelita umplute cu manciuria, aripioare de rechin si calamar pane. Ni-am revenit dupa doua zile :)
Multu de semn.

Eadu, Oana, multrumesc de observatii. Dupa cum spus, senzatia de haos care acum e si mai evindenta e data de faptul ca am adaugat in fiecare yi cite ceva in fucntie de stare. Ceea ce, pe alocuri, s-a dovedit neindicat. Multam.

De obicei, imi place sa las un mic semn de apreciere acolo unde nu se ingramadeste nimeni, pentru ca in felul asta pot spune ce am de spus. Din punctul meu de vedere, acest proiect de proza e unul din cele mai firesti de pe aici. Referitor la fragmentul de fata, exista multe expresii comune, dar care pur si simplu intaresc forta de evocare. Partea de inceput cu Ozana mi se pare delicioasa. M-am regasit in partea cu rublele si am zimbit. Inainte de 89\', la noi in oras exista o fabrica de ciocolata renumita. Avea in jur de 3.000 de angajati, printre care si rude de-ale mele. Se lucra in schimburi, iar cind ieseau din fabrica, ieseau cu trei kile in plus. De ciocolata furata. Pe atunci era marfa de contrabanda. O vindeau la rusi, iar cu rublele incasate isi cumparau de toate. Tot din cauza rublelor mi-am tras si bataia de joc a colegilor de clasa. O ruda de-a mea a dat vreo 50 de ruble pentru un ceas. Primul meu ceas din viata mea, care era ceas de dama.
Probabil, n-ar trebui sa ne speriem atit de mult clisee, daca ele trezesc in tine amintiri, daca pret de o clipa te fac sa te reintorci.
Demult am citit o nuvela care se chema \"Zair\". Cu aproximatie, acolo se spunea ca stringem amintiri pentru vremea cind nu vom mai avea ce povesti. Iar daca amintirile se cer povestite inseamna ca imbatrinim...

Anca, Ani, textul asta e mai mult un fel de experiment personal, pentru ca e scris in patru zile, deci stari diferite. Poate de aia aglomerarea de planuri.
La ejaculare m-am gindit si eu initial, dar am zis ca aia e ceva personal:d.
Iar ca remediu, singurul lucru care nu da gres, cel putin pt mine, e un full english breakfast si U2. :)

Evident, \"cineva care se pricepe...\"

in primul rind, nu-mi prea place titlul, cred ca se putea unul mai in ton cu textul. Si nu-mi plac nici poemele in care se vorbeste de poeme. In schimb sint citeva secvente cu care am rezonat. Pare facila partea cu facebook, dar pe mine nu ma deranjeaza. Fiecare moare asa cum ii e viata. Unii stau la capatiul unui motan, altii stau la capatiiul unui boschetar. Am rezonat, pentru ca de multe ori mi-am pus problema responsabilitatii in fata mortii.
Acolo la cursul de trainig, eu as fi mers mai departe si as fi spus o firma de catering, dar asta e doar viziunea mea.
Si am mai rezonat pentru ca pe 23 decembrie 2008, fara absolut nici o legura cu textul asta scriam asa:

iată cum lumea dispare
în timp ce eu o respir
dă-mi doamne un medic să mă țină de vorbă
în timp ce țărîna îmi intră în gură

Din punctul meu de vedere mi se pare unul din cele mai frumoase poeme din alta parte. Dincolo de stirea senzationala ca au cazut pasari cam peste tot iar biologii spun ca pasari mor in masa tot timpul dar de vina e mass-media care exagereaza, mi-a placut mult de tot acel \"ma imbrac in alb sedat ca o creta\".
Din punctul meu de vedere, e un text pur si simplu natural, spontan ca un ris de copil sau ca o bataie in usa la indemnul careia deschizi fara sa te uiti pe vizor.

Dupa ce le-am zis ca cheama Cresus m-au intrebat de adresa. Si eu stau pe strada Victor Hugo. :)

Ionelia, in general e greu sa incepi un text cu Dumnezeu, pentru ca daca nu esti in stare sa-l duci pina la capat esuezi ca Iona in burta balenei. Ceea ce poate fi lamentabil sau benefic. Pentru ca poti gasi drumul de intoarcere. Uite: m-ai crede daca ti-as spune ca textul asta a fost pur si simplu o descarcare nervosa, o ploaie de vara care a durat cinci minute?

Cu scuze pentru intirzieri
Ani, Tiberiu Multumesc.
Dan Tristian, onorat.

Pe cit posibil am incercat desi nu e inca stilul meu.

Sa stii ca acolo cu cararile ai dreptate. Mi se pare si mie teribilista alegerea. Dar oricine e teribilist pina nu vine cineva sa-i deschida ochii. Oricum, in ultima vreme am inceput sa simplic, ceea ce ar putea insemna o noua directie. Exista un timp pentru toate, nu?
Multumesc de semn.

As putea sa-ti spun ca dincolo de tonul bascalios se simte un tragism de care te detasezi la timp, fara a cadea in patetic. As putea sa-ti spun ca e un text de alta factura, ca duci cotidianul pina la capatul cotidianului si il salvezi cu imagini extrem de simple, dar de efect.
Sincer sa fiu, imaginea ghearelor si taticul de care ne aparam cu totii m-a impresionat cel mai mult.

Sa stii ca ai dreptate. Cel putin in ultimile texte e alta voce. reciteam zilele trecute postarile de la inceput si imi venea sa rid.Poate ca de aici incepe altceva. Multam de semn. See ya :)

Pentru mine a preface totul in oameni e un fel de obsesie. Multumesc de lectura si apreciere.

Stiu ca metoda cu impartitul nu da gres niciodata. La secventa cu pungile tutuni ne injura pachistanezul. Multam de de trecere. Cit despre Mos anul asta sub brad am avut...parchet. Cine stie poate la anu\' :)