emilian valeriu pal

Acum am înțeles. Greșeala mea pentru care îmi cer scuze.

Sunt foarte bine, mulțumesc de întrebare. Dacă d-l Radulescu era Banat, singurul mod in care putea să apară comentariul lui era aprobarea unui editor. Cel puțin așa judecă mintea mea proastă.

Nu e ok.
Am incercat să fiu cât mai discret, uneori mi-am ieșit din fire. Nu mi-am dorit expunere, in niciun caz o astfel de expunere.
Repet: dacă d-l Radulescu era Banat, comentariul lui nu putea să apară decât cu aprobarea unui editor.
O fi faptul că am îndrăznit să mă iau de Ancuța? O fi faptul că mi-am exprimat un punct de vedere cu privire la o conduită editorială?
Altfel nu-mi explic situația asta. De, fapt nici nu trebuie.
S-a întâmplat, asta e, am înțeles că e timpul să plec. Fără nicio supărare, fără nicio jignire. Acest site are un proprietar, niște politici editoriale, un regulament. Cum se aplică politica și regulamentul nu mă interesează. Dar nu accept să fiu ținta unei bătăi de joc fără fond. Sunt destui hărțuitori și în lumea reală. Regret doar că am crezut că poate fi altfel.

Nu e nicio supărare și nicio pierdere pentru nimeni. De scris, așa prost cum o fi, tot voi scrie. E păcat că s-a ajuns aici și în modul ăsta penibil. Măcar dacă aș fi inteles cu ce am deranjat. Dar e ok. Spor.

D-le Geană, d-le Radulescu, sper că sunteți bine și fericiți. Presupun sunteți în al nouălea cer că v-ați găsit o țintă nouă și facilă. Fiți pe pace. Nu îmi pierd timpul cu polemici inutile. Nu vă mai deranjez.

De invidiat. Doar de simțit. Mulțumesc încă o dată.

Există un timp pentru toate, și pt regele Pedro și pt screenshoturi. Pentru cele din urmă am abandonat poezia(deși nu cred că am scris vreodată, doar am cochetat) in favoarea unui mesaj.
Mulțumesc pt că te-ai rătăcit pe aici.

Un text pe gustul meu, undeva la granița dintre ieșirea din fabrică și tehnica reductivă a confesiunii. E un soi de tandrețe jucăușă, naivă dar nu puerilă, combinată cu o nostalgie prozaică bine dozată cât să zici că se poate și altfel salva rezidualul autentic de un vulg întreg. Îmi aduce aminte de stilul cuiva vechi de pe site, dar nu contează. Pe mine m-a prins ineditul firescului.

La nivelul la media de a scrie a actualilor.

Ce treabă are acest text cu nivelul actualilor?

In opinia mea, un text natural ca trecerea la cele veșnice și de un realism amar ca mahmureala de a doua zi. Un cotidian suportabil, salvat de umorul ingenuu și o zicere autentic împăcată, ca mâinile pe pieptul unei societăți care se bucură de moarte fără să mai aștepte apocalipsa.

o să încerc să fluier eu primul în biserică.
În primul rând, am rămas atâția ani aici pentru că aici m-am format și, in mare măsură, aici am legat multe prietenii literare. Mi-am asumat intrarea într-o polemică, deși nu obișnuiesc acest lucru, doar pentru că membrul respectiv are prea multe antecedente, cel puțin din punctul meu de vedere.
Dar, din formularea acestui articol înțeleg că noi suntem mai mult orgolioși și mai puțin îndreptățiți. Deja vu, deja lu.
Spuneți că editorii au privit cu stupoare…vă asigur că și eu și alții mai vechi am privit cu aceeași stupoare atitudinea anumitor editori. Și iau exemplul meu: mi-am exprimat un punct de vedere cu privire la o atitudine editorială și bineînțeles că am fost luat peste picior.
Am observat că se preferă circul, pentru că aduce trafic. Site nou, metehne vechi. Iar cei care sunt mai vechi știu despre ce vorbesc.
Se promovează cu îndârjire anumite persoane și anumite forme de poezie, ceea ce a creat un dezechilibru. Din punctul meu de vedere, dacă asta se vrea a fi cartea de vizită a siteului, atunci e ok. Să se numească sonet.ro sau polemică.ro sau poeziecuformafixa.ro
Entuziasmul unor editori e cel puțin interpretabil, dar presupun că nu mai contează atâta timp cât e trafic.
Personal, nu scriu pentru steluțe sau pentru nivel, am decis să las semne doar acolo unde îmi place sau am ceva de spus. Pentru mine e vorba doar de literatură. Asta nu înseamnă că nu voi interveni de fiecare dată când consider că am fost provocat.
Îmi asum fluieratul in biserică sub acest text, aștept retrogradarea.

Ca cititor, apreciez dezinvoltura mesajului, ritmul firesc, fără căutarea metaforelor geniale sau construcțiilor nefirești puse doar de dragul prozodiei. Din punctul meu de vedere un text de la care autorul știe exact ce vrea și cât vrea.

Surprins de semn. Posibil să fie diferit de celelalte două texte, eu nu-mi dau seama pentru că fac parte dintr-un întreg.
Mulțumesc pentru lectură și simțire.

Un vârtej plăcut în opinia mea, bine susținut până la final. Nostalgie bine dozată cât să nu de-a intr-un prozaic fără finalitate și o forță de evocare cât să nu scoată ochii cu două trei imagini și să lipsească întregul de grație.

Mulțumesc frumos de lectură și apreciere.

Să remarce cineva textul ăsta, cu atât mai puțin să citească și să rezoneze.
Mulțumesc pentru lectură și apreciere.

Mulțumesc pentru semn. Prea generos in aprecieri.

*Stau cuminte.

A băgat Nr Găsit frica in mine, așa că stau cu mine. Când cineva scoate la înaintare un obiect greu cum e DEX-ul nu e de glumă, și-așa am capul în colțuri. Plus de asta, e posibil să sesizeze Usr Plus sau REACT sau ce-o mai fi, că e prea politcaly autocorect discursul.
Mă păstrez pentru când ai să postezi cu motanul și cele 12 cărți. Probabil în jurul datei de 20 a fiecărei luni.