Poezie
screenshot
3
1 min lectură·
Mediu
se-ntâmplă o zi
când stai ca pe ace
ai vrea să iei bormașina
să-ți faci o gaură-n cap
să te uiți înăuntru să vezi
de unde atâta neliniște
apoi să scobești cu un pai
ca după cosași
ori altă momeală vie
să dai totul afară
astfel golit
să râzi prostește
să zâmbești tuturor
toți să te dea curioși
din mână în mână
de parcă ar asculta
vântul
printr-o scoică exotică
orice numai
să nu retrăiești
nehotărârea care te scoate din minți
când trebuie să alegi
între frica necontrolată de dependență
încă o dependență care ar șterge
urmele tale
ca ultima fărâmă de coca
prizată pe frigider
în timp ce mai speri
că e doar făină
și pofta nebună de-a uita tot
să nu retrăiești
singurătatea năucă a unui salon
în care strângi sub pernă
imaginar
până îți intră în carne
un briceag elvețian
tresari când tresare bărbatul
adus în delirium tremens
încerci să te liniștești
e doar un vierme gândac auriu
care se plimbă prin baie
sau poate dă în floare
valeriana
021239
0
e așa de negru, încât pare o coborâre în infern, are imagini atât de tari și grele încât îmi vine să fug (prin fuga mea îmi recunosc lașitatea, slăbiciunea), să uit repede toată durerea asta, deși, clar, o dată simțită nu o mai pot uita