emilian valeriu pal

Tu confunzi compătimirea cu invidia. Nimeni nu ar invidia o așa degradare literară ca a ta. Când cineva va fi invidios pe tine, atunci probabil va fi ziua în care va îngheța iadul. Ești prea rupt de realitate ca să vezi lucrurile evidente pe care ți le spun toți și orice polemică sau discuție e inutilă, atâta vreme cât numai tu te învârți in jurul tău și ai impresia că tu stai pe loc și lumea se învârte în jurul tău.
E

E nașpa că nu e sub textul tau nu? Că de fapt de asta ai comentat. Ai găsi ceva in text de care să te iei, doar ca să atragi atenția că ai scris și tu (încă) două texte.
Și tot tu ești ăla care acuză pe alții de trolling?
PS. Ca idee, in limba română niciodată sensul nu se face. Are sens ce zic? Bine, pentru tine nici nu are, nici nu face, că de la sânul tău drept izvorăște poezia și de la sânul stâng curge limba română.

Mulțumesc pentru lectură și semnele generoase.cu scuze pentru întârziere.

Pentru mine textul ăsta are un fel de tragism bonom asumat, fără sfâșieri și contorsionări, dar cu resemnarea celui nu va mai vorbi in veci cu oamenii care vor plânge la dispariția.
Aerisit, sigur ca moartea și ANAF-ul.
Plăcut.

Din punctul meu de vedere, un text cu adevărat frumos, clar, care știe ce vrea și știe să spună lucrurilor pe nume fără stridențe și alte găselnițe metaforice. Plus vocea naturală, susținută până la capăt, care nu se pierde în falsări sau in răgușeli poetice inutile.

Așa și? Puteai să zici asta din primul com. Acuma fii băiat cuminte și n-o mai lăsa pe Ari să aștepte.

M-a emoționat trecerea ta, pentru că m-am născut și eu cu cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului, și nu m-am gândit nicio clipă, când am scris, că ceea ce a ieșit poate rezona într-un asemenea mod. Mulțumesc.

Nu te mai agita ca mentosana in pepsi. Dacă ai ceva de zis la adresa textului ești liber să o faci, că de aia există libertate de expresie.
Dar când jignești autorii care îndrăznesc să lase semne sub alte texte, e semn că aluneci ușor pe panta care te-a dus la statutul de refuzat permanent
Ai zis pas, eu ți-am zis la fel. Mă rog nu la fel, nu-mi permit să mă adresez măriei tale decât atunci când autosuficiența ta vine la pachet cu ignoranța, lipsa de bun simt și cu ridicolul. Au început să sesizeze mai mulți autori că ești într-o lume paralelă, dar contui să faci clăbuci ca apa de ploaie.
Nu e primul meu dans cu tine. Ți-am promis încă de când implorai să revii pe site, că la aroganța ta voi răspunde cu aroganță dublă
Ai ceva cu mine sau textele mele, ia-te de mine. dar nu jigni ceilalți autori.

Enea Gela, Emilian Lucian, Mădălin Săndulescu, mulțumesc frumos pentru înțelegere, lectură și cuvintele generoase.

Cam aceeași chestie am văzut și eu. Textul din 2024, deși mai brutal, era scris fix după o vizită la psihiatrie unde fusesem trimis să fac un reportaj despre alcoolicii anonimi și acolo am dat peste taică-miu pe care nu-l mai văzusem de vreo 15 ani cât trecuseră de la divorț. E un text fără filtru, ca să parafrazez, scris la botul calului.
Cel din 2024 mi se pare filtrat și tratat cu toate experiențele ulterioare ale degradării, cumva deci mai sentențios.
Mulțumesc.

Ai surprins exact esența acestui experiment. Mulțumesc.

Te prinde bine rolul de încurcă-i drace. Din fericire, e singurul rol la care ai fost bun de când te cunosc.
In rest, toate bune? Am văzut că ai șters textul ăla in care înjurai pe cei care îi comentezi pe aici în frunte cu editorii.
Păcat, nimeni nu va ști eroismul cu care ai luptat atâția ani împotriva placizilor ca noi.

Pe bune? Dacă ai fi in locul meu, tu cum ai reacționa.la o astfel de steluță? Dacă te-ai fi oprit la "înțeleg", era o dovadă de empatie autentică și tratată ca atare. Dar alegând să pomenești despre textele tale și persoana ta, e doar o simplă distragere de atenție.
Ca dovadă ai mai jos intervenția derutată și aproape jignitoare a lui Lican, care probabil habar n-avea pe ce pagină se află. Și tu vrei să-ți mulțumesc?

Sunt două texte scrise la distanță de zece ani. Le-am pus în antiteză într-un spațiu public pentru a-mi da seama ce și cât s-a schimbat în viziunea mea. Ce au scris și ce au spus alții nu ajută și nici nu îmbunătățește un experiment de sine stătător la care am recurs pentru a mă vedea cu alți ochi.
Mulțumesc Mariei pentru pertinența comentariului.

Stare de poezie din punctul meu de vedere.
Ritm sigur, bine condus, fără metaforice rătăciri in cuvinte, repeții bine dozate și strecurate inteligent in momente cheie care le amplifică efectul. Un întreg natural și delicat, dar care are și forță și flexibilitate atunci când trebuie.

Venind de la cineva care acuza in stânga și în dreapta pe site că cineva îi fură textele din calculator, sau vedea dedicații inexistente in poeme care nu aveau nicio legătură cu ea, fluturele complex mi se pare fix definiția lipsei de imaginație.
Pe de altă parte prefer oricând râgâielile lui Claudiu decât pupatul in fund reciproc și bătutul cu pumnul în piept că uite ce poieți suntem. Ați dus siteul prin postările voastre la kilogram și impresiile voastre de maeștri ai literaturii într-un marasam din care cu greu mai poate ieși.
Iulia Elize, mulți dintre noi scriam poezie în formă fixă pe vremea când tu făceai bastonașe, dar niciunul nu s-a bătut cu pumnul în piept așa cum o faci tu. Faptul că fiecare a ales altă formă de exprimare nu înseamnă că ești reincarnarea lui Voiculescu.
Și mai dai și lecții de poezie nesolicitate, comentând comentarii.
In loc să vă îmbunătățiți scrisul, cum apare cineva care v-o spune pe șleau și vă tulbură zenul, cum săriți ca mușcați de fund și țipați că e atac la persoană, fără să aveți habar ce e ăla, și vă luați fix de persoana celui care comentează în lipsă de argumente.
Ca să nu mai spun de lauda de acum obsedantă cu cele 42 de volume scoase. Tu știi care e diferența între a publica și a tipări?
Am tăcut până acum, pentru că îmi era lehamite și pentru că siteul ăsta a însemnat pentru mine un etalon, ii datorez prea multe ca să-l văd într-un picaj liber.
Pentru că sub pretextul că e atelier literar, ați transformat acest spațiu într-o strungărie unde produceți șaibe la kil, iar dacă citești comentariile, nu se mai ține cont de ceea ce scrie un autor, ci pur și simplu dați lecții de cum înșurubați voi piulița ascuțită cu șurubelnița in cruce.

Ți-e ciudă că îți ia Tosa pâinea de la gură? El te-a scutit de efortul de a te loga și a cerși din nou atenție, că lumea a văzut cum tratezi tu comentariile. Ar trebui să-i mulțumești lui Claudiu că te-a scutit de efortul de a cădea în penibil din nou.

Mulțumesc pentru lectură și apreciere

Deși așa pare, nu se vrea sub nicio formă un text religios. E scris ca o formă de golire, după ce am terminat corectura unei cărți scrise, în 1952, de un preot salezian, și tradusă acum în română.

Privilegiul sabatin se referă la o devoțiune catolică care presupune purtarea scapularului de pe muntele Carmel. Purtarea lui, alături de alte condiții, scurtează șederea sufletului în purgatoriu la o săptămână. Iar conform tradiției, sufletul iese din trup în prima sâmbătă după moarte.
Ultima strofă se referă la o altă devoțiune care scurtează purgatoriul, și anume gestul eroic de caritate. Pe scurt, faptele bune săvârșite în timpul vieții aduc un așa numit merit îndestulător pentru moarte. Când renunți la acest merit în timpul vieții în favoarea altor suflete din purgatoriu, inclusiv la rugăciunile sau faptele bune făcute în numele tău după moartea ta, beneficiezi de o scurtare consistentă a timpului petrecut în purgatoriu.
E un text de nișă, nu am pretenția să fie înțeles de mulți ori să rezoneze cu el.
Am corectat Munro. Mulțumesc.