letter to me

cred că de azi voi lua o pauză. cel puțin pentru o vreme. cel mai mare talent al meu a fost și cel mai mare rău. m-a mîncat pe dinăuntru ca o termită. trupul mi-a mîncat sufletul si invers pină n-a mai rămas nimic din mine. e timpul să revin cu picioarele pe pămînt. da viața e un miracol fals dacă n-are puțină nebunie. eu am fost mai mult nebun. am visat că trăiesc am trăit ca să visez. am iubit pînă am mușcat pămîntul cînd nu aveam pe cine iubi mă lipeam de scoarța copacilor ca să nu uit cum se ține o femeie în brațe. am dormit în gări pe la prieteni pe unde am apucat și pentru toate astea n-am strîns dtcît niste texte. m-am făcut praf ca să n-o iau razna de fiecare dată cînd eram la pămînt. am urlat m-am rugat am pierdut oameni ca să fac loc altora. am trăit într-o stare de permanentă lipsă dorul de oameni mi-a fost ca senzația membrului lipsă. m-am privit tot timpul de undeva din afara trupului ca să pot iubi pe alții. dacă ar fi să-mi fac o listă de priorități ar fi cam așa: să-mi iau un husky. să împart bani bătrînilor de pe stradă. să merg cu alma să strîngem pisici. să-mi aduc aminte cum se scriu reportajele. să merg cu ioana la cumpărături de paști. să stau cu dana la povești în crîșmă la muzeu. pauză de amuzament: iaca ce fac eu în loc să scriu știri. continuăm. să fiu alături de toți cei care au nevoie de mine. mă pricep la sfaturi numai că pentru mine nu am nici unul. să-mi găsesc pe cineva și să am o fetiță pe care să o numesc lavinia. mă repet. știu acum care este locul meu. mai rămîne doar să-mi găsesc omul. cînd o lume se prăbușește o alta îi ia locul. iar cînd mîiinile tremură înseamnă că trebuie să le lași să se odihnească. o să-mi fie greu pentru că altfel nu știu să trăiesc. vom vedea. deocamdată mîinile mele tremură și nu au alte mîini în care să se odihnească.