Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

jucării pentru fiica noastră

looney toones

4 min lectură·
Mediu
cel mai mult mă enervează diminețile. oamenii se trezesc chirciți ca niște fetuși cu ceară pe ochi apoi caută lucruri importante care să-i facă puțin conștienți. * ultimul lucru pe care l-am auzit despre tata a fost ca stătea pe griviței la o concubină. cînd a plecat femeia la mare tata a vîndut tot din casă și a băut banii în două zile. i-a lăsat o plită cu două ochiuri și un scăunel. mama păstrează și-acum toate scrisorile. l-a cunoscut pe vremea cînd era student la zootehnie. mama era frumoasă cu părul lung avea o față rotundă ca prunele pe care le auzeam căzînd pe țigla de la bucătărie. * andreea eulalia emiliana silvia ștefania. ce nume să-i dăm? gîndește-te bine toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult. am dormit pe o jumătate de saltea arcurile mi-au intrat în carne ca niște ace. n-aș putea să-ți explic ce fel de pace mă încojoară. unitatea militară se deschide ca o femeie cîinii se gudură miroase a plăcinte cu mere. uneori îmi vine să cred că oamenii s-au născut în australia și că de fapt nu suntem oameni suntem canguri avem un marsupiu în care păstrăm lucrurile mai importante. duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine. * fractură deschisă cu strivire a nervului doctorii vorbeau în șoaptă spuneau că n-am să mai fac nimic cu mîna dreaptă. o dată pe săptămînă mi se dădea ghipsul jos îmi puneau pe mînă niște buline din care ieșeau tot felul de fire mă furnica tot corpul și-mi venea să mă scarpin. cînd mă duceau la operație mi se făcea frică plîngeam dacă nu știe mama în ce salon m-au mutat îmi puneau o mască pe față simțeam în gură un gust de sărățele apoi nu mai simțeam nimic. mă trezeam înconjurat de niște verișori seminariști îmi dădeau gumă de mestecat erau ca niște pastile roz de ciudă copiii din salon spuneau ca se cheamă căcat mexican. cînd am plecat din spital doctorul mi-a dat cadou un ou de lemn și o moară de vînt despre care am aflat mai tîrziu că se cheamă ventilator de buzunar. * ai înțeles de ce mi-e ușor să trec prin fiecare zi în care nu ești. mă spun ție și ăsta e singurul lucru care mă vindecă. duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine. * cel mai mult ne era frică de furtunul de la mașina de spălat. cele mai proaste note le aveam la fizică și mate. în mîna mamei furtunul se transforma într-un monstru șerpuia cînd nu te aștepți și lăsa niște urme pe toată pielea ca amibele pe care mama ne punea să le desenăm. cînd a fost ședința cu părinții ne-am hotărît să fugim de-acasă. am luat toate cearșafurile din casă și pe karl may ne-am dus pe malul siretului. era înspre primăvară și zăpada nu se topise. am făcut un cort din cearșafuri apoi am dat la pește. seara am făcut focul mîncam cu frate-miu brînză în farfurii de plastic. a început să bată vîntul ni s-a făcut frică lu frate-miu i s-a făcut dor de mama. am pus pe foc toate cearșafurile ca să nu mai avem bagaje de cărat apoi ne-am întors. frate-miu și-a călcat pe inimă și a bătut la ușă eu m-am culcat sub scara blocului. noaptea a venit mama și m-a luat în casă. * o să vină și vremea noastră. azi e o zi cum îmi place mie a plouat e cam întuneric e o zi bună de pierdut la munte. a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru. bariera s-a ridicat ca fusta unei femei să trăiți am senzația că fac ceva important miroase a plăcintă cu mere. soldații fumează pe rupte apoi sapă șanțuri. aș face dragoste cu tine prin căminul ăla pustiu. la batalionul transporturi totul e bine. duc mîna la stern și totul e bine. mintea o ia razna din nou. îmi spun că cele mai frumoase jucării pentru fiica noastră sunt mîinile tale. poți face din ele păpuși farduri un pian. întotdeauna vor fi acasă întotdeauna vor avea liniște.
084.829
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
710
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

emilian valeriu pal. “jucării pentru fiica noastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/proza/1741278/jucarii-pentru-fiica-noastra

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@felix-nicolauFNfelix nicolau
pt mine ramane un poem cu multe formulari noi,viguroase, spectaculoase. poate ceva prea lung si disipat dupa gusturile mele. eu l-as fi comprimat,sau l-as fi servit in portii mici, altminteri delicatesele devin oeuf a la coque. de fapt o sa-l citesc cum vreau eu
0
@ina-simona-cirlanICIna Simona Cirlan
Ar putea părea un comentariu de reciprocitate însă te asigur că nu e.
Ești unul din autorii mei preferați. Foarte rar s-a întâmplat să nu citesc vreuna din prozele tale, numai că, stilurile noastre sunt atât de diferite încât mi-a fost teamă să nu scap cine știe ce gogomănie care să-ți tulbure subsolurile:).
De multe ori în timpul lecturii simt nevoia să mă ghemuiesc, de multe ori nu pot traduce în cuvinte senzațiile care se rostogolesc din texte tale... e ca și cum m-aș afla într-o sală cu o acustică perfectă în care sunetul vine de peste tot, de multe ori mi se întâmplă să nu pot penetra decât intuitiv anumite sensuri...
În ultimele două texte, tulburătoare sunt finalurile. Ele vin ca o promisiune care ar trebui să anuleze ceea ce au fost pentru copilul- adult, mâinile tatălui și ale mamei, să șteargă redefinind, redimensionând prin iubire.

Un condei puternic, generos, o voce clară a cărei forță se păstrează constantă, condiție obligatorie pentru formarea unui stil pe care eu consider că deja ți l-ai adjudecat.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
felix,
pt mine incadrarea nu prea conteaza. poti sa-l citesti cum vrei, poem, proza, prozopoem sau cum s-o fi chemind, ca doar n-am inventat eu roata. cit despre portiile mici, exista un serial pe travel&linving, bizzare food, a carui adept sunt. adica, daca nu-i mare nu e bun. :)

ina,
era o vreme cind parodiam si eu. stilurile nu sunt asa de diferite pe cit crezi, daca te gindesti la traire. demult tare constanta buzea imi spunea \"punctul dumneavoastra forte se afla in finalul textelor\". ce-i drept asta e si reteta mea, pregatesc cititorul pt marele final.
na, ca m-ai emotionat cu trecerea ta, conteaza mult. :)
multumesc.
0
îmi spun că cele mai frumoase jucării pentru fiica noastră sunt mîinile tale. poți face din ele păpuși farduri un pian. întotdeauna vor fi acasă întotdeauna vor avea liniște.

în mîna mamei furtunul se transforma într-un monstru șerpuia cînd nu te aștepți și lăsa niște urme pe toată pielea ca amibele pe care mama ne punea să le desenăm.

antiteza
dorinta
intamplare si neintamplare
intre ele un drum, un timp...aici locuind sufletul cauta puterea pe care nici el nu o cunoaste

0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Ai sesizat bine antiteza, probabil esti de profesie psiholog:). Multumesc de lectura.
0
@tara-mircea-marcelTMTara Mircea Marcel
la fel ca precedentul, un text puternic, cu amintiri presarate, note sensibile, formulari ce atrag cititorul intr-un mic joc de a descifra simboluri, desi e text simplu, dar dupa cum ziceam puternic.

uimit, stupefiat, atras intr-un mod irezistibil de:
\"mă spun ție și ăsta e singurul lucru care mă vindecă. duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine.\"

aprecieri pentru looney toones :)
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
la textul precedent spuneai ca e putin dezordonat. De fapt, din punctul meu de vedere, nimic nu e intimplator e o regie, un joc de intimplarea - neintimplarea.
Multumesc de apreciere.
0
@tara-mircea-marcelTMTara Mircea Marcel
asta e ce ziceam... :) oricum nu ma indoiesc de regia din spatele scenei
0