story of a city

totul începe cu mirosul mi-ai spus și lumea s-a cățărat pe receptorii mei olfactivi. pe oraca s-au aprins focurile. focurile au aprins zdrențele zdrențele scormonesc măruntaiele orașului caută de-ale gurii și de-ale vieții. zdrențele sunt jumătate oameni jumătate acordeon. dacă pui mîna pe ei scot sunete bizare un fel de scîrțîit ca atunci cînd apeși toate clapele deodată. zdrențele nu au mîini zdrențele au căngi căngile rîcîie țeasta pămîntului caută de-ale gurii și de-ale vieții. orașul miroase a excremente de elefant. a venit circul. uneori miroase a carne noaptea aud cîinii cum crapă oasele sug bruma de măduvă șuieratul lor golește pămîntul de aer. cîteva lucruri pe care mi le-am dorit: să fiu malcom little să vorbesc peltic să am ochi migdalați. cîteva lucruri care-mi lipsesc: mirosul de coapse umede dimineața rochia ta galbenă cafeaua vărsată pe aragaz rochia albă prin care ți se văd sînii tresărind ca un banc de somoni croindu-și drum în amonte. cîteva lucruri pe care nu le-am dorit: tăcerea asta aspră că o coadă de bivol un motiv să trăiesc milă pentru cei care o duc mai rău ca mine. acsoi cîntă la violoncel. iese transpirat din rulotă freacă arcușul cu untură apoi cîntă. fiu-său e aproape schelet stă într-un țarc și dansează. din cînd în cînd icnește. fornăie ca un dromader unii spun că vorbește. e mulțumit lumea-l plătește să fie urît cînd va fi mare o să-și tragă pielea de pe frunte și lumea îi va vedea creierul. o să fie plătit ca cei mari. sunt dependent de locuri comune. cîteodată regret că nu am făcut dragoste în balcon balconul s-a umplut de furnici. nu există loc fără viață așa cum nu există oameni fără alți oameni. noaptea furnicile mor dimineața alte furnici le-au luat locul. ma gîndesc poți face totul într-o singură zi dacă lumea durează o singură zi. părculețul copiilor a dispărut. l-au mîncat excavatoarele în urma lui o rădăcină mare ca o bucată de carne rămasă între dinți. în fiecare zi trebuie să fiu altul. ieri am fost fratele cuiva care își caută apartament. în altă zi am fost soțul unei asistente care căuta o grasonieră cu chirie complet mobilată. mîine am să fiu un tată care caută un apartament la parter în zonă centrală. noaptea sunt un om care nu doarme. somnul nu-și are rostul dacă nu există doi oameni care să legene întunericul. nici trezirea nu-și are rostul dacă lumina nu se-mparte la doi. cel mai greu lucru e să fiu al tău în văzul lumii și lumea să spună încă unul care și-a găsit locul.