Proză
oh my god they killed kenny
3 min lectură·
Mediu
să zicem că e sfîrșit de săptămînă. te trezești cu o durere de dinți aseară ai mușcat dintr-un piept de pui și dinții s-au oprit într-un os. aveai mobilitate dentară dar n-ai băgat de seamă pînă în acest moment. te duci repede cumperi o pastă de dinți la 27 de lei și speri că totul va reveni la normal. noaptea visezi că ți-au căzut toți dinții e un vis cumplit pe care îl ai în fiecare lună indiferent la ce oră adormi.
sîmbăta ar trebui să fie zi liberă pentru noi. scuză-mă mă duc să închid geamul scîrțîie ca un pescăruș în derivă.
e sfîrșit de săptămînă am crezut că-mi aparțin. ei bine pe dracu. congresul municipal PSD. dintele mi se clatină de-abia pot vorbi printre atîția șefi de instituții și inspectori și comisari șii.. aaaa. .. am uitat. mă gîndesc doar la dintele meu. la el nu se gîndește nimeni. dacă îmi cade am încurcat-o. nu pot să le iau interviu la toți ăștia care-s perfecți. ai am sori.
semn de revoltă.
s-a dus o săptămînă. demult apelasem și eu la dom senator dacă poate să sponsorizeze o carte de-a mea. eu așa o numesc. am participat la niște concursuri în care mi se zicea mulțumim că ai participat din păcate nu ai fost votat sau mai știu eu ce dar vei fi inclus într-o antologie care costă 200 de mii.
știi cum e asta cu 200 de mii? trimiți la un concurs, în speranța că vezi doamne nu știi ce speranță primești răspuns că nu ești cîștigător dar apari într-o antologie pentru care tre să dai 200 de mii de lei vechi. citești cîștigătorii și-ți vine să trăiești în peșteră. mai bine te apuci să faci picturi rupestre, poate alții vor descoperi roata, poate alții vor descoperi principiul reacției. de ce ar trebui să-îți pese?
să vorbim despre a face dragoste.
prima dată cînd ar trebui s-o faci ar trebui să fie nu știu ce moment magnific sau mă rog, după importanța fiecăruia. prima dată am făcut-o cu o curvă în Cluj. la vremea aia nu știam. eram la liceu catolic aveam un soi de naivitate pe care numai seminariștii îl au. cînd am plecat preoții mi-au zis păcat am pierdut un preot bun. eu le-am zis ați cîștigat un om bun.
îmi imaginam că prima dată ar fi trebuit să fie o explozie. n-a fost decît imaginea unor ciorapi rupți și la sfîrșit întrebarea: numai atît? Răspuns: dacă vrei poți să ejaculezi în gură.
Cică sunt calm
Am încheiat încă o săptămînă.
Eram la morgă, pardon, noi tre să zicem sincer, știu cum se zice mîine, azi nu.
Am avut trei înecați, vreo cinci cu intoxicație medicamentoasă(ăștia îs vai de steaua lor, o fac mai mult să impresioneze), plus trei conserve.
Conserve îs ăia care nu mai au treabă cu viața asta.
Polizorul taie ușor sternul și pieptul(cu un zgomot pe care nu ți-l pot descrie) se deschide ca și cum ai sfîșia un cadou de ziua ta. Te mai gîndești la fostele tale? Te mai gîndești că vei scrie despre asta? Și pieptul se deschide îi vezi inima dar nu vezi ce a trecut prin ea. Nu te interesează.
Inima ta e undeva la mare se dă cu soluții de bronz. Da știi unde e inima ta?
Inima ta merge ușor ușor după pașii la budă în pat și adoarme.
Inima ta și-a făcut curaj și nimeni n-o iartă. Nici măcar tu.
Atunci las-o dracului să pozeze goală.
033.954
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 582
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “oh my god they killed kenny.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/proza/13896353/oh-my-god-they-killed-kennyComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMIMioana matei✓sau, poate, doar ascultări...în eter(n)?...un text interesant...:)citesc și am o senzație stranie...cum că cineva...sau ceva...se teme!...:)
0
PT\"(cu un zgomot pe care nu ți-l pot descrie)\"
îl spun eu dacă tu nu îl poți descrie: un sunet de lemn uscat crăpat cu securea.
asta îmi amintește de bunica și de două anotimpuri: vara, cand lemnele erau ude, verzi și plăteam niște bețivi în sat ce aveau un fierăstrău cu benzină să ni le taie în butuci (de care tot tu te ocupai mai târziu, cu tăișul securii, zicându-ți - lasă, că așa se fac mușchii); și iarna, când frigul îți intra în plămâni, răsplătindu-l cu aripi și focul sângelui ce-l scuipai printre dinți sau prin nări cu pielea roșie, uneori crăpată de la atâta frig; iar tu cu securea măsurai butucii crăpați astă vară să-i faci așchii, să încapă în sobă - știi tu, mâncarea, apă caldă de spălat etc. (de-ți aruncai zoiele în drum și ziceai - ia uite ce a rămas din mine; iar zoaiele înghețau și se forma o crustă fină de praf și gheață pe care vântul o sufla aiurea; iar când ningea, ningea peste tine și ceilalți, de luai lopata ca să poți să mai iei niște lemne sau ca să îți mai vezi vecuinii la față; sau de ziua când ai uitat căldarea în tindă și a trebuit să iei un cuțit să spargi gheața și s-o pui pe sobă într-o cană de tablă); și toate astea când mă uit alături de ceilalți la o lecție de anatomie făcuta la morgă; cel ce taie a mâncat înainte un sandwich, iar dupa ce a desfăcut oase de oase, pielea de os, a despicat niscai organe cu un cuțit de băcănie, o să mai mănânce un sandwich, cu o poftă teribilă, curgându-i balele ca la câini; iar tu te gândești la bunica, la pielea ei tăbăcită de muncă, fisurată în palme, netedă și moale pe dosul palmei cu aspect de pergament vechi, dat cu ceară (obișnuiam să o ciupesc și apoi să mă uit cum se lăsa pe oase, să o sărut, iar ea să mă mângâie); măcelaru\' mănâncă undeva retras, aproape timid, iar pe masă un rest de om - cum o să-l coase pe ăsta la loc; dar oare are rost să-l mai coase.
mă gândeam la dintele tău; ce rost atâta alergare - \"doare un pic, apoi trece\" - zicea mama; mă gândesc dacă această vorbă n-a fost de fapt o premoniție legată de întreaga mea viață.
prostii! ți-am citit textele. exultă pe-alocuri, dar în rest - de ce atâta obidă? viața asta nu-i numai reclamă la \"uite ninge roșu\" - sau \"știi, eu sunt un praf fin de gheață și jeg ce trece prin tine, prin plămânii tăi, prin venele tale, prin ochii tăi murdari de atâta ceață\"; înțeleg, și eu am asta, dar pentru ce să-l ucizi pe kenny, folosindu-l și tu ca pretext? e același lucru, participi și tu la această crimă, așa cum și eu tăiam, și eu mușcam, și eu... - lângă acel cadavru făcut ferfeliță - simțeam că-l ucid a doua oară cu pofta mea de viață; vai, păcat mamă, păcat (îl bateau pe unu\' la lapte pentru că a vrut mai mult, cică avea copii acasă și nevasta borțoasă - și noi avem copii acasă, zicea un bărbos burlac de felul lui, ce-i plăcea să umble cu mâinile lui murdare pe fete tinere, prin trolee - las\' că știm noi, zicea, și-i trăgea mai tare la coaste) - dar bătrânica nu mișca un deget, vorbea aproape in șoaptă - și săreai strigând - lasă-l, bă, nu vezi că nu mai mișcă - și mai cu sete-l pocneau și-o primeai și tu de la un apucat, de te duceai acasă cu ochii vineți, hainele rupte și prăfuite (de praful tău sau de praful altuia) și fără lapte; și ziceai - mamă, îmi pare rău, am pierdut banii, mi i-au furat niște golani; sau din contră, tăceai și luai sticla curată de lapte, iar mama te răsplătea cu un zâmbet, iar tu îl beai cuminte pe un scaun neîncleiat, ce din când in când mai cădea, și te gândeai la bătrânica aceea \"vai, păcat, mamă, păcat!\" (așa imi ziceam și eu privind cadavrul acela și alte asemenea, pe lângă care treceam); cu ce rost toate astea (o fi înțelepciune aceasta?); nu ești și tu părtaș, indiferent pe ce cale o iei? (oh, my god, they killed kenny! - nu-i același lucru cu vorba neputincioasa și albă, ce asistă?)
cu respect,
pt.
îl spun eu dacă tu nu îl poți descrie: un sunet de lemn uscat crăpat cu securea.
asta îmi amintește de bunica și de două anotimpuri: vara, cand lemnele erau ude, verzi și plăteam niște bețivi în sat ce aveau un fierăstrău cu benzină să ni le taie în butuci (de care tot tu te ocupai mai târziu, cu tăișul securii, zicându-ți - lasă, că așa se fac mușchii); și iarna, când frigul îți intra în plămâni, răsplătindu-l cu aripi și focul sângelui ce-l scuipai printre dinți sau prin nări cu pielea roșie, uneori crăpată de la atâta frig; iar tu cu securea măsurai butucii crăpați astă vară să-i faci așchii, să încapă în sobă - știi tu, mâncarea, apă caldă de spălat etc. (de-ți aruncai zoiele în drum și ziceai - ia uite ce a rămas din mine; iar zoaiele înghețau și se forma o crustă fină de praf și gheață pe care vântul o sufla aiurea; iar când ningea, ningea peste tine și ceilalți, de luai lopata ca să poți să mai iei niște lemne sau ca să îți mai vezi vecuinii la față; sau de ziua când ai uitat căldarea în tindă și a trebuit să iei un cuțit să spargi gheața și s-o pui pe sobă într-o cană de tablă); și toate astea când mă uit alături de ceilalți la o lecție de anatomie făcuta la morgă; cel ce taie a mâncat înainte un sandwich, iar dupa ce a desfăcut oase de oase, pielea de os, a despicat niscai organe cu un cuțit de băcănie, o să mai mănânce un sandwich, cu o poftă teribilă, curgându-i balele ca la câini; iar tu te gândești la bunica, la pielea ei tăbăcită de muncă, fisurată în palme, netedă și moale pe dosul palmei cu aspect de pergament vechi, dat cu ceară (obișnuiam să o ciupesc și apoi să mă uit cum se lăsa pe oase, să o sărut, iar ea să mă mângâie); măcelaru\' mănâncă undeva retras, aproape timid, iar pe masă un rest de om - cum o să-l coase pe ăsta la loc; dar oare are rost să-l mai coase.
mă gândeam la dintele tău; ce rost atâta alergare - \"doare un pic, apoi trece\" - zicea mama; mă gândesc dacă această vorbă n-a fost de fapt o premoniție legată de întreaga mea viață.
prostii! ți-am citit textele. exultă pe-alocuri, dar în rest - de ce atâta obidă? viața asta nu-i numai reclamă la \"uite ninge roșu\" - sau \"știi, eu sunt un praf fin de gheață și jeg ce trece prin tine, prin plămânii tăi, prin venele tale, prin ochii tăi murdari de atâta ceață\"; înțeleg, și eu am asta, dar pentru ce să-l ucizi pe kenny, folosindu-l și tu ca pretext? e același lucru, participi și tu la această crimă, așa cum și eu tăiam, și eu mușcam, și eu... - lângă acel cadavru făcut ferfeliță - simțeam că-l ucid a doua oară cu pofta mea de viață; vai, păcat mamă, păcat (îl bateau pe unu\' la lapte pentru că a vrut mai mult, cică avea copii acasă și nevasta borțoasă - și noi avem copii acasă, zicea un bărbos burlac de felul lui, ce-i plăcea să umble cu mâinile lui murdare pe fete tinere, prin trolee - las\' că știm noi, zicea, și-i trăgea mai tare la coaste) - dar bătrânica nu mișca un deget, vorbea aproape in șoaptă - și săreai strigând - lasă-l, bă, nu vezi că nu mai mișcă - și mai cu sete-l pocneau și-o primeai și tu de la un apucat, de te duceai acasă cu ochii vineți, hainele rupte și prăfuite (de praful tău sau de praful altuia) și fără lapte; și ziceai - mamă, îmi pare rău, am pierdut banii, mi i-au furat niște golani; sau din contră, tăceai și luai sticla curată de lapte, iar mama te răsplătea cu un zâmbet, iar tu îl beai cuminte pe un scaun neîncleiat, ce din când in când mai cădea, și te gândeai la bătrânica aceea \"vai, păcat, mamă, păcat!\" (așa imi ziceam și eu privind cadavrul acela și alte asemenea, pe lângă care treceam); cu ce rost toate astea (o fi înțelepciune aceasta?); nu ești și tu părtaș, indiferent pe ce cale o iei? (oh, my god, they killed kenny! - nu-i același lucru cu vorba neputincioasa și albă, ce asistă?)
cu respect,
pt.
0
EPPetru Teodor, comentariul dvs e o lectie de proza. Negativ sau pozitiv nu gasesc nici un cusur. Otricum ar fi, onorat.
Dar sint dator cu o explicatie:
Titlul e din South Park si sub acest titlu am decis sa scriu un fel de jurnal, nimic mai mult. Oricum, comentariul dvs face mai mult decit textul.
Ioana, nu se teme nimeni. Multumesc.
Dar sint dator cu o explicatie:
Titlul e din South Park si sub acest titlu am decis sa scriu un fel de jurnal, nimic mai mult. Oricum, comentariul dvs face mai mult decit textul.
Ioana, nu se teme nimeni. Multumesc.
0