și ochii închid și ochii deschid

Trupul iubitei este o gară pe care pășeai cu limba un tren circulând pe șinele pielii senzuale, iar căsătoria este “un bilet numai dus” înspre bătrânețe perforat de actul sexual.
O dragoste exacerbată ce se întinde pe “trei anotimpuri”, cu râsul umplut de “cărăbuși”, cu sânii – potecă pe care se plimbă săruturile și cu trupul frământat de mâinile – “animale bizare” devorând instinctele carnale.

Eu asa o simt mai dulce

degete pe sîni
drumeți pe potecă de munte
trupul tău - vela pe care
iscusit o arboram pe vânturi prielnice.

de cînd mi-ai ținut capul în palme
știam
vei mistui pielea în gesturi
și însemnat nu voi putea să apar între lume

ai vrut
să fiu acolo cînd leșini în cadă
să-mi arăți pădurea mamei
să mint frumos că neoanele se îndrăgostesc
ca oamenii rămîn împreună pînă la sfîrșitul luminii

cred în viața de după moarte
cînd îmi vine timpul să m-aștepți
refuz să rămân trup
sa dorm cu animale bizare

aș putea fi orice
lingura cu care ai mestecat ceaiul
balsamul din părul desiș de mangrove
sau de ce nu
rucsacul pentru mărunțișuri


Te-amuza teama mea de cărăbuși
tot timpul ai fost curajoasă
făceam dragoste cîte trei anotimpuri
ne trezeam numai iarna să pescuim din prima ninsoare fulgi

Degete pe sînii tăi -
amintirile unui vârstnic.
trupul tău – gară În buzunar la jumate de preț
un bilet. Dus. Rătăcesc

Razvan, multumesc de interpretare.
Dana, poate fi o varianta, dar nu e a mea. Multumesc de semn.