doar ziua ca un ghepard

la ce mai foloseşte această luciditate când mâinile au devenit tot mai sigure că nu pot întoarce timpul când devii tot mai sigur că oamenii care-au plecat au fost făcuţi pentru asta strângi pasta de dinţi cu furie de parcă ai aplica un garou pe o umbră laşi apa să curgă te uiţi în oglindă îţi închipui că eşti o icoană miraculoasă care-a început brusc să plângă săpunul lichid se prelinge ca un coit întrerupt tragi aer în piept din comoditate eşti un bărbat între două vârste blazat n-ai curaj să spui vieţii adio deşi nepotrivirea de caractere e prea evidentă la magazinul din colţ cumperi chibrituri made în pakistan te gândești la o sobă de fier la o gâscă umplută cu prune şi mere la un pom de crăciun la bunica ce scrie pe un şerveţel aveţi grijă de mama apoi zboară într-o strălucire unde nu este nici frig nici foame nici supărare dar tu nu eşti christian andersen nu ai papuci de pâslă din care să faci leagăn pentru nenăscuţi pe cutie scrie 30 de beţe înăuntru doar 10 îţi spui că pentru asta pakistanezii îşi merită soarta eşti mai conştient ca oricând că totul se rezumă la urme altfel nimeni nu va şti nimic despre tine nici cum o duci nici cât bine ai făcut altora sau dacă te-ai lăsat de băut e ca atunci cînd ieşi într-o seară să duci gunoiul ridici ochii spre cer ca un halterofil pregătit să doboare un record mondial la smuls lucruri ce nu există pe cer o lună sătulă de alăptat pisici de pripas te grăbeşti în casă febril întocmeşti planuri despre cum să dai de ştire altora că nu mai exişti atâtea lucruri au rămas de făcut şi de dat cine va şti parola ta de mail să intre din când în când să şteargă comunicatele de presă care ţi-au fost mai aproape ca oamenii cine va intra pe contul tău de pe feedly să marcheze feedurile ca toate citite cui să dai codul pin să-ţi închidă contul pentru ca alţii să nu achite comision de administrare cum naiba să faci să scoţi de pe telefon mesageria vocală să nu dai speranţe apropiaţilor cum să retragi toate cv-urile trimise ca nu cumva angajatorii să te creadă neserios cum să înştiinţezi statul din timp că moartea nu e un ajutor social te umflă râsul când te gândești că toată viaţa te pregăteşti de parcă ai lua meditaţii pentru bacalaureat de la un profesor ce nu plăteşte impozit şi după ce dai proba scrisă la datul colţului ca materie opţională vrei doar să iei notă de trecere pentru că oricum ai loc de muncă asigurat ca ajutor de sudor la balamalele cerului ai face orice numai ca oamenii să înţeleagă nu să treacă prin tine ca printr-un showroom auto să spună că şi-ar dori dar nu-şi pot permite să faci din tine un coş de nuiele în care femeile să-şi ascundă pruncii să-i arunce pe nil sau pe apa sâmbetei în speranţa că nu vor creşte necunoscuţi ce-ţi mai rămâne e doar acest somn transformat tot mai des în accident rutier te trezeşti amorţit contorsionat eşti fericit că ai visat oameni chiar dacă i-ai scăpat printre degete senzaţia stranie că cineva te priveşte dar nu pe urmele tale doar ziua ca un ghepard ce adulmecă un pui rătăcit de impala