shevarim

Textul este bun!
Totuși aici trebuie corectat:
,,oare poți alege cum să-ți apară(e) dumnezeu"
Măcar de-ai pune (D)umnezeu, zic și eu...

Bine că textul e al meu. Tu poți conjuga verbul „a apărea” la conjunctivul prezent cum vrei.
Dar ca să nu stârnești confuzii precizează că e opinia ta.
Iar când folosesc dumnezeu fără majusculă mă refer la un dumnezeu generic.
Avea dreptate George.

Ai și tu dreptate!
De asta sunt aici, să mai șlefuiesc piatra lirică...
Cu stimă!

Cum de am fost în eroare...
Îmi cer scuze!

care habar n-au să conjuge un verb. o să mai scriu un alt email ca să mi se șteargă toate texte pentru că pot fi asociat cu acest Lican care are puterea și inepția de-aș exprima în cel mai agramt mod părerile literare. Doamne, iartă-mă și dă-mi putere să nu îl ironizez pe acest agramat notoriu pe nume literar Emilian Lican.
de asta ziceam că site-ul ar trebui în primul rând curățat de acești indivizi care nu au nicio legătură cu gramatica de clasa a IVa.

Bineînțeles că am căutat cuvântul din titlu fiindcă nu îl știam. Și m-a pus pe gânduri faptul că succesiunea de sunete seamănă cu sunetul unei alarme. Shevarim înseamnă fractură/ruptură. E straniu. De ce te-ai teme să te întorci acolo unde este casa ta? Poate pentru că a existat acea ruptură. Nu a fost o desprindere lentă și nici dorită.

Mi-au venit multe în minte, citind ceea ce ai scris. Primul gând a fost o experiență pe care am avut-o în adolescență. A fost când am fost cel mai aproape de moarte. Nu e chiar NDE. E vorba de o intoxicație cu monoxid de carbon. Nu am fost inconștientă mult timp. Probabil că a fost ceva de ordinul minutelor. Dar mi-a rămas în minte senzația. Era întuneric. Nu vedeam nimic, dar auzeam voci și mă străduiam să înțeleg ce spuneau. Nu știu sigur dacă păreau îngrijorate, dar părea să aibă sens ceea ce spuneau, deși nu am reușit deloc să înțeleg. Poate a fost doar o halucinație, dar am și acum senzația prezentă, chiar dacă nu reușesc să o descriu.

Cum ar putea să fie împreună cu Dumnezeu, cu Întregul? Poate o rumoare pe care (re) înveți să o înțelegi? Poate conștientizarea puternică a faptului că ești doar ca o celulă, că ai individualitate și în același timp nu ai? E ciudat că nu putem să înțelegem (sau eu nu pot să înțeleg) fiindcă ar trebui să fie undeva amintirea că am fost cândva în acea stare. Sau poate nu am fost?

Sper să nu te superi că am scris atât de mult. Aș mai scrie încă.:) Foarte incitant textul tău!

Ai două mici scăpări la redactare:
de propria moartea?
pentru că le frică de dumnezeu

Mulțumesc de atenționare, am corectat.
Nu am de ce să mă supăr că ai scris prea mult. Atâta timp că textul meu a provocat o astfel de reacție, dincolo de imperfecțiuni și încadrări, atunci ceea ce am vrut să spun și-a atins scopul.